15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 51 de minute în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 2 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 4 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 5 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 5 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 6 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 7 ore în urmă
Găvrilă Hotico Herenta, meșterul din Ieud care a salvat bisericile de lemn ale Maramureșului - 8 ore în urmă
15 august 1945, s-a născut rapsodul Dumitru Dobrican - 9 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, sâmbătă 15 august 2026 - 10 ore în urmă
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, a Nistoreștilor
Localitatea Săliștea de Sus este atestată documentar în anul 1365. Se spune că la început, ar fi fost două localități, așezate de o parte și de alta a râului Iza care ulterior s-au contopit.
În anul 1860 a fost construită biserica de lemn care poartă hramul „Sfântului Nicolae”. I-a rămas denumirea de biserica Nistoreștilor deoarece se spune că a fost ridicată de către o familie înstărită, descendentă a unui anumit Nistor. Mai târziu biserica a fost incendiată de tătari, în anul 1717 și a fost salvată de o femeie care, singură a cărat apă cu găleata, reușind să stingă focul.
Restaurarea ei a fost făcută în anul 1965. Treizeci și șase de ani mai târziu s-au făcut reparații la acoperiș iar în perioada 2005-2006 s-a lucrat la reabilitarea structurii și s-a stabilizat pictura murală în pronaos și naos.
Biserica a fost construită din lemn de brad iar pridvorul original a fost mărit cu aproximativ 6 metri, după Primul Război Mondial.
Singura biserică cu două turnuri-clopotniță din Maramureș
Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi, din care doi, mai apropiați, au fost uniți cu arcada cununei prin îmbinări asimetrice realizate în etape diferite.
Acoperișul se unește deasupra pridvorului și absidei, punând în evidență turnul clopotniță principal.
Pictura de pe bolta bisericii a fost executată de către un zugrav, căruia nu i se știe numele. I se spunea „pictorul de la Sighet.”
Patrimoniul mobil al bisericii constă într-o cruce de lemn pictată pe ambele fețe și icoane pe lemn vechi.
Lăcrimioara ZOTA














