Islanda a organizat ieri, 29 august, un referendum prin care cetățenii au fost chemați să decidă dacă țara trebuie să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană, suspendate de mai bine de un deceniu. Rezultatul final, anunțat astăzi de postul public RÚV, arată că majoritatea alegătorilor a spus „Nu”.
Potrivit datelor finale, 52,8% dintre cei care au votat s-au pronunțat împotriva reluării negocierilor, iar 47,2% au ales „Da”. În cifre, 118.040 de persoane au votat împotrivă și 105.399 pentru. Participarea a fost foarte mare: 82,5% dintre alegători s-au prezentat la urne.
Pentru a înțelege mai bine dimensiunea votului, trebuie spus că Islanda are o populație de numai aproximativ 396.500 de locuitori. Vorbim, așadar, despre o țară mică, dar în care subiectul relației cu Uniunea Europeană a mobilizat o parte impresionantă a electoratului.
Formal, islandezii nu au fost întrebați direct „Vreți să aderați la Uniunea Europeană?”, ci dacă doresc reluarea negocierilor de aderare. În termeni politici însă, refuzul de a redeschide negocierile înseamnă că, pentru moment, Islanda nu dorește să continue drumul spre intrarea în UE.
Unul dintre motivele cele mai importante ale acestui refuz este legat de pescuit și controlul apelor din jurul insulei. Pentru Islanda, pescuitul nu este doar o ramură economică. Este una dintre resursele fundamentale ale țării și face parte din istoria sa. Mulți dintre cei care se opun aderării se tem că, odată intrată în Uniunea Europeană, Islanda ar trebui să accepte regulile Politicii Comune în domeniul Pescuitului, iar deciziile privind cotele, accesul la resurse și administrarea stocurilor de pește nu ar mai aparține exclusiv autorităților de la Reykjavík.
Nu înseamnă că apele islandeze ar deveni pur și simplu „apele tuturor statelor UE”. Orice condiții ar trebui negociate. Dar pentru mulți islandezi problema este una de suveranitate: dacă o resursă esențială este acum administrată de Islanda, de ce să accepte ca o parte dintre regulile privind exploatarea ei să fie stabilite într-un sistem comun european?
Această sensibilitate are și o rădăcină istorică. În secolul trecut, Islanda a avut celebrele „Războaie ale Codului” cu Marea Britanie, conflicte diplomatice și maritime prin care și-a extins controlul asupra zonelor de pescuit. Pentru islandezi, dreptul de a decide cine pescuiește și cât pescuiește în jurul insulei nu este, prin urmare, un subiect abstract.
De partea cealaltă, susținătorii reluării negocierilor au vorbit despre avantajele unei integrări mai profunde în UE: mai multă stabilitate economică, o voce mai puternică în deciziile europene și, pe termen lung, inclusiv perspectiva adoptării monedei euro.
Islanda are însă deja o relație foarte apropiată cu Uniunea Europeană. Este membră a Spațiului Economic European și a spațiului Schengen, ceea ce îi oferă acces la o mare parte a pieței europene și libertatea de circulație, fără să fie stat membru al UE.
Țara depusese cererea de aderare în 2009, după criza financiară, iar negocierile au început ulterior. Procesul a fost însă suspendat în 2013. Referendumul din 29 august putea redeschide această ușă. Majoritatea islandezilor a decis să nu o facă.
Pentru o națiune de mai puțin de 400.000 de oameni, înconjurată de Atlantic, marea înseamnă mult mai mult decât un peisaj. Înseamnă hrană, locuri de muncă, exporturi, istorie și independență economică. Iar acest lucru explică, poate mai bine decât orice dezbatere ideologică despre Bruxelles, de ce atât de mulți islandezi au preferat să păstreze actuala distanță față de Uniunea Europeană.
Sursa FOTO: RÚV. is
Vasile Petrovan
Citește și:
Donald Trump schimbă geografia Americii. După Lacul Ontario, vorbește despre Atlantic și Pacific
