La 6 iunie 1914, în satul Băița din Maramureș, venea pe lume Ion Șiugariu, născut Ion Soreanu, viitor poet și publicist român, reprezentant al unei generații marcate de frământările interbelice și de marile tensiuni istorice ale secolului XX. Provenit dintr-un mediu rural, copilăria sa a fost legată de Băița și Valea Borcutului, unde a urmat școala primară între 1924 și 1928, cu unele întreruperi. Un rol esențial în formarea sa timpurie l-a avut preotul-dascăl Victor Băcilă, care, observându-i inteligența și seriozitatea, a intervenit pe lângă familie pentru continuarea studiilor.
Parcursul său educațional a continuat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde s-a format intelectual și s-a apropiat de mediile culturale ale vremii. Începând din 1934 a debutat în presă și reviste literare, publicând poezii și cronici, inclusiv în publicații cu orientări naționaliste, afirmându-se treptat ca o voce distinctă a epocii.
În plan social și politic, în contextul dramatic al pierderii Ardealului de Nord, el s-a implicat activ în sprijinul tinerilor români refugiați, conducând din 1941 Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat în urma dictatului de la Viena și a administrației horthyste. Această activitate i-a consolidat rolul de lider cultural și civic al tinerilor intelectuali români din exilul intern. În 1943, s-a căsătorit cu Lucia Stroescu, alături de care a trăit ultimii ani ai vieții sale.
Destinul său a fost întrerupt tragic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La 1 februarie 1945, în zona orașului Brezno din Cehoslovacia, conducea un convoi de muniții către linia frontului când a fost surprins de o explozie. A fost grav rănit și a murit pe drumul spre ambulanță. A fost înhumat în cimitirul din Pohronská Polhora, alături de alți militari căzuți în același incident. Recunoașterea sacrificiului său a venit imediat după moarte. La 28 februarie 1945 a fost decorat post-mortem prin decret cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler și cu panglică de Virtute Militară, iar ulterior i s-a acordat și Ordinul „Steaua României” clasa a V-a cu spade. În 1956, rămășițele sale pământești au fost strămutate în Cimitirul Eroilor Români din Zvolen, unde se află și astăzi.
Memoria poetului a fost păstrată și în plan cultural. În 1969, la împlinirea a 55 de ani de la nașterea sa, mama poetului, Floarea S, a donat casa familiei din Băița pentru a fi transformată în muzeu al comunității, gest simbolic de păstrare a memoriei fiului său. Inițiativa a fost apreciată de Zaharia Stancu, președinte al Uniunii Scriitorilor, care a transmis într-o scrisoare oficială respectul față de sacrificiul poetului și față de familia sa, subliniind ideea că jertfa lui aparține întregii culturi române. Astăzi, în Băița, școala locală îi poartă numele, ca semn de recunoaștere a valorii sale.
Ion Șiugariu rămâne o personalitate dublă a culturii române: poet al sensibilității interbelice și erou căzut pe front, a cărui viață scurtă a unit creația literară cu sacrificiul istoric.
Sursa FOTO: Wikipedia
Vasile Petrovan
Citește și:
5 iunie 1871, s-a născut Nicolae Iorga
