În duminica după Praznicul Botezului Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei (4, 12-17), care, deși este scurtă ca întindere, ne descoperă multe adevăruri, începând chiar cu ultimul verset al acestui fragment biblic.
La începutul propovăduirii Domnului, adică la debutul activității Sale misionare pe pământ care a avut loc imediat după botezul în râul Iordan, Hristos pune accentul pe pocăință, cu dorința de îndreptare și de schimbare a minții și a inimii lui, ceea ce în termeni teologici se numește „metanoia” și, desigur, pe Împărăția cerurilor, pentru că vom vedea, este o strânsă legătură între ele.
Observăm faptul că Mântuitorul Iisus Hristos are același cuvânt de propovăduire ca și Sfântul Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (cf. Matei 3, 2), doar că Înaintemergătorul făcea referire la Întruparea Mântuitorului ca și Om, în vreme ce Hristos face referire la El Însuși, fiind modul prin care Împărăția cerurilor se apropie de noi. Iar pocăința este poarta prin care omul intră în această Împărăție.
Ce înseamnă pocăința? Pocăința înseamnă schimbarea minții, a mentalității, a modului de a gândi. În antropologia creștină, Sfinții Părinți ai Bisericii spun faptul că mintea este apogeul sufletului său, miezul cel mai adânc al sufletului; este locul unde, dacă vom produce o schimbare adevărată, o, înnoire și „reformare”, va cuprinde întreaga persoană. Și se poate începe, mai corect, cu o convertire din interior spre exterior ființei noastre.
În cel fel trebuie să ne schimbăm și de ce trebuie să ne schimbăm mintea?
Cuvintele care rezumă cel mai bine și în mod concentrat care este esența acestei schimbări a minții le găsim tot la Evanghelistul Matei, în capitolul 5, în mai multe paragrafe. De fapt, cu aceste vorbe de aur, Mântuitorul răstoarnă întreaga logică a vremii de atunci cu aplicabilitate în zilele noastre rămânând universal valabile până la sfârșitul veacurilor: „Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac şi neamurile acelaşi lucru?” (39-47).
Hristos nu ne cere niciodată marea cu sarea, nu ne cere lucruri pe care nu le putem îndeplini, nu ne cere imposibilul. Fără pocăință și îndreptare, Împărăția rămâne închisă pentru om. Sfântul Isaac Sirul spune faptul că „cel ce și-a cunoscut păcatele sale este mai mare decât cel ce vede îngeri”.
Prin asumare, pocăință și recunoașterea păcatelor ne reparăm relația cu Dumnezeu, ne vindecăm în relația cu semenii, dar, mai mult decât atât, ne refacem cu noi înșine. Totul pornește de la a recunoaște boala și păcatul și de a cere ajutorul lui Dumnezeu pentru vindecare. Și aici „intervine” Taina Spovedaniei pentru că această pocăință și dorință de îndreptare se face începând cu mărturisirea păcatelor, pornind de la o introspecție interioară. Îndreptarea este un act continuu până la sfârșitul vieții și nu un drum unic.
Scopul acestei îndreptări este unirea cu Hristos și dobândirea vieții veșnice. Astfel, pocăința schimbă inima, îndreptarea schimbă viața, iar Împărăția cerurilor este darul lui Dumnezeu pentru omul iertat de păcate și vindecat de rănile sufletești.
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Între „Anul vechi” și „Anul nou”
