Lucrare pastorală, culturală și filantropică: Bilanțul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului pe anul 2025 - 9 minute în urmă
Solidaritate prin artă la Târgu Lăpuș: Ateliere caritabile de confecționat mărțișoare pentru sprijinirea unui copil cu sindrom Down - 38 minute în urmă
Băimărenii cu dizabilități vor primi compensații de până la 500 de lei pentru plata impozitelor - 1 oră în urmă
Cărți, emoție și recunoaștere la o întâlnire de suflet a Cenaclului Scriitorilor Maramureș - 4 ore în urmă
Cursuri gratuite pentru tinerii din Asuaju de Sus, calificare și bani de buzunar - 5 ore în urmă
Pentru prima dată, comunitatea maghiară din Miercurea Ciuc își critică liderul în stradă - 5 ore în urmă
Ansamblul folcloric „Cununa Săsarului”, sărbătorit la aniversarea majoratului - 7 ore în urmă
Seara Jocurilor la Groși a adus comunitatea împreună într-o atmosferă de bucurie și prietenie - 7 ore în urmă
1 februarie, s-a născut acad. Nicolae Breban, vocea literaturii române din Maramureș - 7 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, duminică 1 februarie 2026 - 8 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Intenția este punctul de plecare. Comportamentul susținut este dovada schimbării”
“Mă schimb, promit”. Cuvinte pe care le-am auzit cu toții. Uneori ni le spunem nouă înșine, alteori le auzim de la oameni care par sinceri, dar alunecă mereu în aceleași tipare. Își cer iertare, promit că vor face mai bine, că vor fi prezenți, răbdători, atenți. Și pentru o zi sau două chiar par schimbați. Apoi, totul revine la vechiul model. Și te întrebi: a fost doar o iluzie?
În psihologie, asta nu este doar o dezamăgire personală. Este un fenomen bine studiat. Intenția nu este schimbare. Este doar începutul. În literatura de specialitate, această discrepanță poartă un nume clar: intention–behavior gap – diferența dintre ceea ce spunem că vom face și ceea ce facem efectiv. Statisticile spun că intențiile explică doar aproximativ 20% din comportamentele reale.
Restul este dictat de context, obiceiuri automate, disponibilitatea resurselor interne și, mai ales, de planificarea concretă a acțiunii. Cu alte cuvinte, nu e suficient să vrei. Trebuie să știi cum să faci, de ce faci și ce te va împiedica pe drum. De ce ne întoarcem la vechiul comportament, chiar dacă vrem altceva?
Creierul nostru funcționează pe baza economiei de energie. Rutinarea comportamentului, chiar și a unuia nesănătos, este mai „ieftină” decât orice schimbare. Iar dacă acel comportament a oferit cândva o recompensă (de exemplu: evitare, control, validare), el se va repeta, cu sau fără intenție conștientă. Astfel, mulți oameni regretă sincer, promit sincer, dar repetă inconștient. Pentru că nu au restructurat contextul, nu au lucrat pe declanșatorii interiori și nu au învățat cum arată noul comportament în practică. Cum recunoști o schimbare reală? Nu o să o vezi în declarații emoționante sau în momente de „aha”. O vezi în faptele mici, repetate constant. În lucrurile care nu mai au nevoie de justificări. În faptul că nu mai trebuie să întrebi, să reamintești, să speri.
Câteva semne clare:
-Nu doar spune „o să fiu mai prezent”, ci își închide telefonul și blochează timp real pentru relație. -Nu doar promite că se va calma, ci învață să se retragă din conflict și revine cu o formulare asumată.
-Nu doar spune „o să am grijă de mine”, ci își pune în calendar orele de somn, sport, mese. Schimbarea reală e , repetitivă și consecventă. Ce putem face când intențiile se repetă, dar faptele rămân aceleași? Aici intervine responsabilitatea personală. Nu pentru a-l schimba pe celălalt cu forța, ci pentru a decide cât de mult vrem să investim în ceva ce nu evoluează.
Este sănătos, și uneori necesar, să ne întrebăm:
-Cât timp am investit în promisiuni care nu s-au concretizat?
-Ce mă ține blocat în acest tipar – vina, speranța, frica?
-Cât de mult mă costă emoțional să aștept schimbări care nu vin? Când comportamentul nu se schimbă, în ciuda multiplelor șanse, a rămâne devine un act de auto-neglijare, nu de compasiune. Există totuși soluții. Dar nu vin din promisiuni.
În intervenția psihologică, schimbarea reală presupune trei lucruri:
1. Un plan concret, de tipul dacă–atunci (ex: Dacă mă simt copleșit, atunci ies 10 minute afară).
2. Un sistem de auto-monitorizare – jurnale, aplicații, parteneri de progres.
3. Un angajament asumat – nu doar spus, ci trăit și ajustat constant. Toate aceste instrumente sunt validate în cercetare și aplicate în coaching, terapie cognitiv-comportamentală și în programele de modificare a obiceiurilor. În loc de concluzie…
Când cineva îți spune că se va schimba, dar totul revine la fel… Când tu îți promiți că vei face altfel, dar te regăsești în același punct… Amintește-ți că intențiile pot porni procesul, dar doar acțiunile îl susțin. Nu întreba „mă iubește?”. Întreabă „comportamentul lui se aliniază cu ceea ce îmi promite?”. Nu te întreba „de ce nu pot?”. Întreabă „ce sistem lipsește pentru a-mi duce schimbarea la capăt?”. Răspunsurile sincere nu sunt întotdeauna plăcute, dar pot fi începutul unui drum diferit.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și















