Statul vrea să recupereze direct de la magistrați banii pentru erori judiciare - 8 minute în urmă
Cristian Mungiu revine la Cannes cu un nou film - 17 minute în urmă
La Coaș se organizează cea de-a IV-a ediție a „Balului Coșercilor” - 2 ore în urmă
Salvamont Maramureș – Formația Vișeu, sediu nou pentru intervenții mai rapide și eficiente - 3 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Învierea lui Hristos este unică! - 4 ore în urmă
Pompierii au asigurat liniștea credincioșilor în noaptea de Înviere, la Mănăstirea Sf. Ana Rohia - 5 ore în urmă
Povestea unei tradiții de Paște care a devenit legendă în Germania - 5 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, Duminică 12 aprilie 2026 - 5 ore în urmă
12 aprilie 1949, s-a născut actorul Florin Zamfirescu - 5 ore în urmă
GIGANTUL PIERDUT S-A ÎNTORS! Elanul reapare în pădurile României după 200 de ani - 17 ore în urmă
Un covor de-o vârstă cu Marea Unire a fost donat Muzeului de Etnografie
O piesă pe cât de rară, pe atât de valoroasă şi de bine conservată, a intrat în patrimoniul Muzeului de Etnografie Baia Mare. Un superb covor de lână, ţesut la începutul secolului trecut, într-o gospodărie de intelectuali din Bozânta Mică a fost donat muzeului de Clemenţa-Letiţia Moga. Familia din care provine proprietara covorului a fost preocupată de păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor din acea zonă, fiind una dintre familiile care şi-a pus amprenta culturală şi intelectuală asupra satului. „Străbunicul meu, Paul Nicodim, a fost fondatorul bisericii din Bozânta Mică, undeva prin anul 1900. A avut zece copii. Toţi băieţii au fost la rândul lor preoţi, iar fetele învăţătoare. Noi, urmaşii, am păstrat lucrurile rămase de la ei cum am ştiut noi mai bine.” – spune Clemenţa-Letiţia Moga. Ea îşi aminteşte cum bunica ei, care s-a stins din viaţă la doar 34 de ani, a învăţat meşteşugul ţesutului de la mama ei, când era foarte mică. Avea doar 8 ani când a făcut primul covoraş, pe care familia încă îl mai păstrează.
Covorul donat muzeului este ţesut din lână vopsită în culori naturale, are modele geometrice specifice, iar franjurii sunt legaţi manual din aţă de bumbac. Etnologul Janeta Ciocan afirmă că, datorită dimensiunii lor (2 x 3 m) asemenea covoare se ţeseau doar în războaie speciale, nu în cele obişnuite cum existau în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti. „Iniţial, nu m-am gândit că o să-l donez muzeului, pentru că este o piesă cu o mare valoare sentimentală, dar am realizat că aici este mult mai în siguranţă, că se păstrează mult mai bine.” – consideră proprietara. „Cu siguranţă, la felul în care a fost păstrat, acest valoros covor donat muzeului nostru în chiar anul în care demarăm o serie de acţiuni dedicate Centenarului Unirii, va prinde şi aniversarea cu numărul 200” – a adăugat Janeta Ciocan. (D.G.B.)

















