„Muzica este stilul meu de viață” – Adina Dunca, un munte de talent confirmat de premii excepționale - 31 minute în urmă
7 decembrie – ziua în care România a pierdut moștenirea lui Brâncuși - 2 ore în urmă
Concertul solemn de colinde „Domnul pe Pământ”, de la Catedrala Episcopală din Baia Mare, ajunge la cea de-a XXI-a ediție - 2 ore în urmă
Rezultate foarte bune pentru CSM Baia Mare la Cupa României Fitness Challenge – cadeți - 3 ore în urmă
Inițiativă rară a Penitenciarului Baia Mare – deținuți la masă cu familiile lor, în afara unității - 3 ore în urmă
Un eveniment de rezonanță internațională la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - 4 ore în urmă
Viktor Orbán se pregătește pentru „lumea de după război” - 6 ore în urmă
Autoturism furat din Ucraina, descoperit la Punctul de Trecere Siret - 6 ore în urmă
Târgul de Crăciun din Baia Mare, sub supravegherea polițiștilor - 7 ore în urmă
Procesul electoral din Șieu și Poienile de sub Munte se desfășoară normal, fără incidente - 7 ore în urmă
Minaur, o poveste care a început acum 51 de ani
Era 14 mai 1974, ziua în care se înființa primul club exclusiv de handbal din România. S-a numit HC Minaur Baia Mare. Un club care nu s-a născut pe malul Dâmboviței – cum poate s-ar mira unii, dat fiind că ora exactă în sport se dădea în acele vremuri pe la București -, ci pe malul Săsarului. Un club zămislit din inițiativa, poate și cerbicia, în sensul catifelat al cuvântului, a lui Lascăr Pană.
Istoria de 51 de ani a Minaurului va rămâne pentru totdeauna legată de cel care a fost Lascăr Pană, un antrenor care scotea untul din jucători, dar, dincolo de truda din niște cantonamente aspre de-a binelea, i-a făcut să culeagă laurii unor performanțe de înrămat. Două cupe IHF, în 1985 și 1988. Au mai fost și două trofee ale Cupei României, în 1978 (prima ediție) și în 1983. Cu titlul în campionat era mai greu pe vremea aceea, e adevărat, pentru că fluierau arbitrii pentru Steaua de ajungea să se gripeze și fluierul.
”Sunt foarte fericit că am avut jucători care au format generația de aur, jucători care au făcut ca Baia Mare să fie cunoscută nu numai în Europa, ci în întreaga lume”, mărturisea Lascăr Pană în cartea ”Amintiri de (Min)AUR” a Ramonei-Ioana Pop.
Minaur a scris un soi de poezie a handbalului, cu nea Pană, cu Maricel Voinea, cu Boroș, cu Neșovici, cu Petran, cu Marta, cu Porumb, cu toți ceilalți din acea generație de aur care a făcut sala sporturilor din Baia Mare prea mică pentru atâta dragoste față de această echipă.
Pentru Baia Mare Minaur a fost mult mai mult decât o echipă specială în niște vremuri vitrege, în care bucuriile nu se dădeau nici măcar pe cartelă. Minaur a fost o stare de spirit. O stare de spirit a speranței, o descătușare a bucuriei până și între necunoscuții care se înghesuiau umăr lângă umăr pe scările sălii sporturilor când avea meci Minaur.
Anii au trecut, sunt 51 de când s-a născut Minaur. Indiferent ce conducători are acum sau de cei care vor veni, starea de spirit numită ”Minaur” nu poate fi dezlipită de sufletul publicului băimărean. La mulți ani, Minaur!
Tiberiu Sabo
Surse foto: CS Minaur/ ”Amintiri de (Min)AUR”
Citește și
40 de ani de când Minaur a câștigat Cupa IHF, în finala cu Zaporoje
















