Înotătorii de la CS Seini, numeroase clasări pe podium la Cupa Flykick - 53 minute în urmă
Eco Maramureș a primit din nou certificarea de „Destinație Ecoturistică” - 1 oră în urmă
Cazinouri online vs cazinouri fizice: unde ai, de fapt, șanse mai bune de câștig? - 1 oră în urmă
Argint pentru CSS 2 Baia Mare la Campionatul Național de volei U17 - 2 ore în urmă
Noua lege a salarizării, explicată - 3 ore în urmă
Trei „zimbri” în lotul României A pentru „Toyota Challenge 2026 Africa Euro Series” - 3 ore în urmă
Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” din Șomcuta Mare, certificat ca Școală a Încrederii în cadrul conferinței derulate la București - 3 ore în urmă
Revenire spectaculoasă în play-off-ul Ligii 4: după ce au fost conduși cu 2-0, oaspeții au câștigat cu 4-2 - 4 ore în urmă
Activități de informare privind siguranța rutieră în rândul persoanelor vârstnice din Baia Mare - 4 ore în urmă
Veste bună pentru iubitorii de câini - 4 ore în urmă
Arena Națională, mândria Bucureștiului, este falimentară
Arena Națională ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru București. Și, într-un fel, chiar este. Un stadion mare, modern, capabil să găzduiască meciuri importante și concerte de amploare. Doar că, dincolo de imagine, lucrurile nu stau chiar așa de bine.
De data asta, problema nu vine din critici din exterior, ci chiar din interiorul administrației. Primarul Capitalei spune direct că stadionul este subutilizat și produce pierderi serioase. Iar cifrele nu lasă loc de interpretări: aproximativ 29 de milioane de lei au fost cheltuiți într-un singur an pentru întreținere, reparații, și au fost încasați doar 9,5 milioane de lei. Diferența e mare și, evident, nu poate fi ignorată. Pe scurt, asta înseamnă că Arena consumă de trei ori mai mult decât produce. Iar aici nu mai vorbim despre percepții sau opinii, ci despre o realitate simplă.
Problema nu este că stadionul nu ar avea potențial. Din contră. A demonstrat asta atunci când a găzduit evenimente importante, cum a fost finala UEFA Europa League 2012. Doar că astfel de momente sunt rare, iar în rest nu există un ritm constant de evenimente care să țină arena „vie”. Și aici apare, inevitabil, discuția despre administrare. Statul român are o lungă tradiție în a construi lucruri importante, uneori chiar reușite, dar mai puțin în a le gestiona eficient. Nu este o noutate, ci mai degrabă un tipar care se repetă mereu și mereu. Când nu ești plătit pentru performață, nu ai niciun motiv să dobori munții.
Faptul că acum însuși primarul vorbește despre posibile variante de concesiune, parteneriat sau alte formule, arată că actualul model nu mai convinge pe nimeni. Nu este vorba despre a renunța la stadion, ci despre a găsi o soluție prin care acesta să fie folosit mai des și mai bine. Un operator privat, de exemplu, ar avea interesul să aducă evenimente constant, pentru că de acolo vine profitul. Statul, în schimb, nu funcționează după aceeași logică și, de cele mai multe ori, reacționează mai lent.
Desigur, ideea de „privat” ridică întrebări și putem specula la nesfârșit. Dar, în același timp, merită pusă o altă întrebare: dacă actualul sistem produce pierderi an de an, cât de mult mai putem continua așa? Poate că Arena Națională nu are nevoie de o schimbare spectaculoasă, ci de una practică. Mai puțină teorie și mai multă eficiență. Pentru că, în final, un stadion de asemenea dimensiuni nu ar trebui să fie o povară, ci un loc activ, care aduce oameni, evenimente și, chiar dacă pare șocant pentru actuala administrație, ar putea produce venituri.
În final, e clar că discuția nu mai este „dacă”, ci „cum” se va schimba situația.
Sursa FOTO: Wikipedia
Vasile Petrovan















