În fiecare an, la 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante zile dedicate celui care a pregătit venirea Mântuitorului și L-a botezat pe Iisus în apele Iordanului. În calendarul ortodox, sărbătoarea este marcată cu cruce roșie și este zi de post, rugăciune și reculegere. Nu este însă doar amintirea unei morți cumplite, ci și povestea unui om care a ales să spună adevărul chiar atunci când știa că acest lucru îl poate costa viața.
Sfântul Ioan Botezătorul ocupă un loc aparte în creștinism. Evangheliile îl prezintă drept glasul care cheamă oamenii la pocăință și schimbarea vieții. Trăia simplu și aspru în pustiu, purta o haină din păr de cămilă și se hrănea, potrivit Scripturii, cu lăcuste și miere sălbatică. Misiunea lui nu era aceea de a atrage oamenii spre propria persoană, ci de a-i pregăti pentru venirea lui Hristos. De aici și numele de Înaintemergătorul Domnului.
Curajul său avea însă să-l ducă în temniță. Ioan l-a mustrat pe Irod Antipa pentru relația sa cu Irodiada, soția fratelui său. Cuvintele sale erau simple și fără ocolișuri: situația era contrară legii morale pe care o predica. Irodiada îl ura pentru această mustrare, iar Irod, deși îl asculta și se temea într-un fel de el, a poruncit ca Ioan să fie întemnițat. Relatarea morții sale apare în Evangheliile după Matei și Marcu.
Momentul decisiv se petrece în timpul unui ospăț organizat de Irod. Fiica Irodiadei dansează înaintea invitaților, iar Irod, impresionat, îi promite că îi va oferi ceea ce va cere. La îndemnul mamei sale, tânăra cere capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie. Irod ezită, dar, pentru că își făcuse promisiunea în fața invitaților, trimite un slujitor în temniță. Ioan este decapitat, iar capul său este adus la ospăț.
Povestea are o forță care trece dincolo de epoca în care s-a petrecut. În fața noastră se află un om fără armată, fără funcție și fără putere politică, dar care se ridică în fața unui conducător și refuză să spună altceva decât ceea ce crede că este adevărat. De aceea, pentru tradiția creștină, moartea lui Ioan nu este doar o tragedie, ci un martiriu.
Ziua de 29 august este una dintre zilele de post de o zi rânduite în calendarul ortodox. Alături de ea se află Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, și Ajunul Bobotezei. Postul amintește și de contrastul puternic dintre viața cumpătată a lui Ioan și ospățul lui Irod, unde excesele și o promisiune făcută fără judecată au dus la moartea unui om.
Există și o particularitate interesantă: 29 august se află chiar la sfârșitul anului bisericesc, care se încheie la 31 august, noul an bisericesc începând la 1 septembrie. Basilica descrie Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul drept ultima mare sărbătoare a anului bisericesc.
Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre sfinții cărora Biserica Ortodoxă le acordă o cinstire cu totul aparte. Are șase zile de pomenire în calendar: Zămislirea, la 23 septembrie; Soborul, la 7 ianuarie; Nașterea, la 24 iunie; Tăierea Capului, la 29 august; Prima și a doua aflare a capului, la 24 februarie; și a treia aflare a capului, la 25 mai.
Mai există un detaliu puțin cunoscut. Evanghelia după Marcu nu spune numele fetei care a dansat la ospățul lui Irod. Numele „Salomeea”, intrat atât de puternic în tradiție și în artă, este cunoscut din alte surse istorice și genealogice ale epocii. Istoricul evreu Flavius Josephus, care a trăit în secolul I, amintește familia lui Irod și oferă, în scrierile sale, și o relatare independentă despre Ioan Botezătorul.
Tot Josephus constituie una dintre cele mai importante mărturii din afara textelor creștine despre existența lui Ioan Botezătorul. El îl descrie ca pe un om care îi îndemna pe oameni la virtute și la dreptate și relatează că Irod se temea de influența pe care Ioan o avea asupra mulțimilor. Este interesant că explicația lui Josephus pune mai mult accent pe teama politică a lui Irod, în timp ce Evangheliile pun în centrul conflictului mustrarea morală legată de relația acestuia cu Irodiada.
Tradiția leagă întemnițarea și moartea lui Ioan de fortăreața Machaerus, aflată pe teritoriul Iordaniei de astăzi, într-o zonă deasupra Mării Moarte. Basilica menționează Maherusul drept locul în care Ioan a fost ținut închis înainte de execuție.
În iconografia ortodoxă, Sfântul Ioan apare uneori cu aripi, imagine neobișnuită pentru un sfânt. Explicația nu este că ar fi fost considerat înger în sens propriu, ci faptul că imnografia bisericească îl numește „înger în trup”, pentru viața sa ascetică și pentru rolul său de vestitor.
În jurul zilei de 29 august s-au format, mai ales în lumea satului românesc, numeroase obiceiuri: să nu se taie cu cuțitul, să nu se mănânce alimente rotunde sau roșii, să nu se folosească farfurii ori tăvi care ar putea aminti de tipsia pe care a fost adus capul sfântului. Acestea țin însă de tradiția populară, nu de rânduiala propriu-zisă a Bisericii. Sensul religios al zilei rămâne postul, rugăciunea, pocăința și reflecția asupra curajului de a apăra adevărul.
Poate tocmai aici se află mesajul cel mai puternic al sărbătorii. Ioan Botezătorul nu a murit pentru că a căutat conflictul și nici pentru că a dorit putere. A murit pentru că, în fața celui puternic, nu a ales tăcerea. După aproape două milenii, ziua de 29 august păstrează aceeași întrebare incomodă: cât valorează adevărul atunci când rostirea lui are un preț?
Vasile Petrovan
Citește și:
Pr. Adrian Dobreanu: Scurtă meditație la sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul
