Tăul Negru de la Băiuț. Sursă foto – Tyekar Janos
Mlaștinile de turbă au fascinat dintotdeauna oamenii, fiind adesea pomenite în legendele populare ca locuri unde realitatea și fantasticul se împletesc, dând naștere unor povești care străbat timpul.
În mijlocul acestor mlaștini se găsesc adesea ochiuri de apă sau tăuri care sfidează parcă gravitația, fiind cocoțate pe lentila bombată din mijlocul lor.
Tăul Negru de la Băiuț, situat în apropiere de vârful Măgura Mare (1260 m alt.) din Munții Lăpușului, se află în mijlocul unei poieni, înconjurată de o frumoasă pădure de fag.
Lacul Tăul Negru. Sursă foto – Tyekar Janos
Mlaștini de turbă întâlnim destul de des pe tot platoul vulcanic al Munților Oaș, Gutâi, Lăpuș și Țibleș, fiind mai cunoscute pentru cititori Tăul lui Dumitru, Tăurile Chendroii de sub Creasta Cocoșului, Iezerul Mare de la Desești etc.
Și atunci cu ce este mai deosebit Tăul Negru de la Băiuț vă veți întreba probabil?
Mlaștinile de turbă se formează în prezența mușchiului de turbă (Sphagnum sp.) și se împart în trei categorii: oligotrofe (foarte sărace în substanțe nutritive), mezotrofe sau de trecere (foste oligotrofe care s-au îmbogățit în substanțe nutritive prin reducerea afluxului de apă atât de necesare dezvoltării mușchiului de turbă) și în mlaștini eutrofe care sunt bogate în substanțe nutritive unde mușchiul de turbă este în regres în comparație cu alte specii de plante.
Dacă majoritatea mlaștinilor de turbă au o tendință spre eutrofizare datorită scăderii volumului precipitaților din ultimii 50-100 de ani, a tăierii pădurilor din perimetrul lor sau a desecărilor pentru a câștiga suprafețe noi pentru pășunat, Tăul Negru de la Băiuț este un fel de ideal al mlaștinilor de turbă oligotrofe sau și mai metaforic spus un fel de mlaștină „ca la carte” sau „ca în manual”.
Mlaștina Tăul Negru s-a format în căldarea unui fost crater vulcanic care s-a umplut succesiv cu mai multe straturi de mușchi de turbă formând, totodată, în partea de jos un strat de turbă cunoscut ca fiind un cărbune de calitate inferioară.
Straturile de mușchi care au crescut continuu au înălțat turbăria dându-i o formă bombată ca și o lentilă convexă.
În mijloc se găsește un ochi de apă limpede, dar datorită turbei de culoare închisă lasă impresia unui lac de culoare neagră, de unde și denumirea lui.
Apa din lac are un pH acid ceea ce o face să nu fie potabilă.
Lacul nu este unul circular, ci are o formă neregulată, privită dinspre sud semânând foarte mult cu forma continentului african.
Tăul Negru văzut dinspre sud având forma Africii. Sursă foto – Tyekar Janos
În jurul mlaștinii se afla un inel circular de apă, tot acest areal fiind înconjurat de pădure care are rolul de protecție și mai ales în reglarea aportului de precipitații.
O plimbare pe marginea lacului ne va oferi surpriza de a observa specii de plante care sunt foarte rare și ne duc cu gândul la zone exotice.
Bijuteria specilor de aici este planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), plantă care s-a adaptat prin completarea aportului de substanțe nutritive „vânând” insecte.
Planta carnivoră Roua cerului (Drosera rotundifolia)
Recomandăm doar fotografierea lor, deoarece ele nu vor rezista încercării de a le cultiva în grădină. Există, desigur, Grădini Botanice care au spre vânzare ghivece cu diferite specii de plante carnivore, dar ele necesită condiții speciale de creștere. Deci ne putem bucura de ele acolo la locul unde trăiesc în mod natural fără să le culegem lăsând astfel posibilitatea ca și generaților viitoare să le poată admira.
Alte specii interesante aflate aici sunt afinul de mlaștină (Vaccinium oxycoccos), specie necomestibilă, și ruginare (Andromeda polifolia), ambele specii fiind întâlnite prin zonele reci din Emisfera nordică.
Afinul de mlaștină (Vaccinium oxycoccos). Foto – Christian Fischer
Ruginare (Andromeda polifolia). Foto – H. Zell
La marginea turbăriei în apropierea inelului de apă întâlnim specii de orhidee cum este poroinicul (Orchis maculata), o încântare pentru fotografi și botaniști.
Poroinic (Orchis maculata) specie de orhidee de la Tăul Negru
Așa cum spuneam la începutul articolului, lacul din mijlocul turbăriei a dat naștere unor legende care s-au perpetuat peste generații. Bătrânii îi mai spun ochi de mare având credința ca aceasta ar comunica cu marea. Alte legende spun că din lac ies Solomonari care încalecă dragoni zburători și controlează vremea.
Toate acestea aduc un farmec în plus zonei și se transformă într-o invitație de a o vizita și, nu în ultimul rând, de a o proteja.
Tăul Negru este Rezervație naturală declarată având un regim de protecție, fiind interzis pășunatul și tăierea pădurii care o înconjoară.
Academicianul Emil Pop a studiat mlaștina Tăul Negru în anul 1958, iar pe baza unui foraj realizat aici a recompus pe baza studiului polenului conservat în starturile de turbă istoria vegetației din această zonă pe o perioadă geologică foarte extinsă. Astfel vegetația de aici a trecut prin mai multe faze cum ar fi cea a pinului, alunului, arinului, molidului, fagului.
Versantul vestic al Munților Lăpuș oferă un traseu tematic pentru cei care vor să studieze mlaștinile de turbă, natura de aici oferind parcă un manual cu toate tipurile de astfel de mlaștini.
De la Tăul Negru spre nord vom întâlni Mlaștina de sub Pleșca (fără lac), dar cu cea mai mare densitate de plante carnivore din zonă, Mlaștina mezotrofă din Preluca Bobului, Mlaștina Apa Rece (un tip de mlaștină foarte rar situat în pantă despre care a apărut deja un articol în ziarul Direct MM), Mlaștina din Poiana Văratec cu o mică pădurice de molid pipernicit și, nu în ultimul rând, Tăul Văratecului – o altă bijuterie a naturii de la Băiuț.
Toate aceste mlaștini se pot constitui într-un traseu care pot să bucure ochiul atât al biologului, al pasionaților de fotografie sau pur și simplu tuturor celor care iubesc natura.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter ÜBELHART
Citește și
Pictorul Împărătesei „Sissi”, al familiilor Rockefeller și Rotschild și pictura „Doamna cu șoimul” de la Băiuț
