Pictorul Boricz Bela și comunitatea armenilor din Băiuț

Armenii din Băiuț au origini din comunitatea armenilor care s-a format în orașul Gherla (județul Cluj) pe la sfârșitul secolului al XVII-lea. De la Gherla s-au desprins apoi comunități mai mici în orașele Dej și Târgu-Lăpuș.

La Băiuț au venit câteva familii din comunitățile armene din aceste orașe, mai ales cei care au început să intreprindă afaceri în domeniul exploatării lemnului.

Așa a fost și cazul Familiei Boricz care au fost inițial producători și comercianți de produse lemnoase. Odată cu naționalizarea, fabrica familiei a fost închisă, dar spiritul antreprenorial a rămas, astfel că familia a continuat prin mica portiță legislativă care a existat și în perioada comunistă să comercializeze produse printr-un mic magazin în incinta casei personale.

Casa unde a locuit și a fost atelierul pictorului Boricz Bela

Domnul Boricz Bela, unul din ultimii reprezentanți care a dus numele familiei mai departe, a avut o înclinație spre artă fiind atras de pictură și sculptură în lemn.

Și-a amenajat un mic atelier în incinta casei și a început să picteze. S-a făcut repede cunoscut deoarece își expunea picturile în aer liber, astfel încât populația din Băiuț putea să îi admire lucrările expuse.

De asemene, Exploatarea minieră, Ocolul silvic, apelau la el pentru realizarea de panouri publicitare sau de informare, astfel că multe clădiri erau decorate cu picturile lui.

Locuitorii din Băiuț au început să achiziționeze tablouri de la el. Încet a devenit un obicei local ca la un eveniment de familie, botez, nuntă, zi de naștere, să oferi cadou un tablou de Boricz.

Astfel foarte multe familii din localitate dețin și astăzi tablouri ale pictorului armean din Băiuț, o dovadă că familile de mineri, contrar percepților unora, aveau o aplecare spre cultură, muzică și, în general, spre zona artei.

Pictorul Boricz Bela a fost un om foarte altruist. Multe tablouri le oferea cadou sau la prețuri modice atât cât să își recupereze investiția în materiale.

Visul lui a fost să creeze o mică școală de pictură la Băiuț, aceasta reușind doar la nivelul micului său atelier, ajutând benevol pe cei care doreau să învețe arta picturii.

Povestea cu însuflețire despre originile armenești ale familiei și tradițiile specifice și pe care le-a transmis mai departe membrilor familiei.

Din păcate și ultimii reprezentanți cu nume armenești din familie s-au stins, respectiv doamna Fratai Nusi și nepotul Kaban Anton, ultimul moștenind spiritul antreprenorial al familiei.

Comunitatea armeană din Băiuț a avut și alți reprezentanți de seamă care merită pomeniți alături de familia pictorului Boricz.

În primul rând, este vorba despre Doctorul Intze Bela, întemeietorul celui mai mare Institut privat de vaccinuri din Europa de Est, instituție despre care am vorbit într-un articol anterior. Apoi Familia Bulbuk, comercianți de produse lemnoase, iar mai apoi proprietarii celei mai renumite carmangerii din Țara Lăpușului. A mai existat, de asemenea, Familia Kiss, tot comercianți.

Urmele existenței comunității armenești din Băiuț se mai găsesc din păcate cel mai vizibil pe pietrele funerare din cimitirul multietnic și totodată multiconfesional din localitate, monumentele funerare ale armenilor fiind greu de trecut cu vederea.

Monumente funerare ale armenilor din Băiuț

Monumentul funerar Majker Bulbuk din Băiuț

Dar cele mai elegante urme al existenței acestei comunități în Băiuț rămân tablourile pictorului Boricz Bela, expuse în casele băiuțenilor, acolo unde arta se transformă astfel într-o frumoasă piedică în calea uitării.

Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!