La 14 ani de la alegerea cardinalului Lucian Mureșan în Academia Română, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” evocă martiriul episcopilor greco-catolici

La 24 octombrie se împlinesc 14 ani de când cardinalul Lucian Mureșan, originar din Ferneziu, Baia Mare, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar aceeași zi aduce în actualitate, printr-un simpozion organizat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, memoria episcopilor greco-catolici arestați de regimul comunist în octombrie 1948. Două momente despărțite de decenii, dar legate prin istoria unei Biserici care a supraviețuit clandestinității și prin destinul unui om care și-a păstrat credința în ciuda persecuțiilor.

Uneori, istoria unui om ajunge să cuprindă, aproape fără să ne dăm seama, istoria unei întregi comunități. În biografia cardinalului Lucian Mureșan, născut la 23 mai 1931, în Ferneziu, se întâlnesc copilăria unui tânăr maramureșean, brutalitatea unei epoci care încerca să desființeze o Biserică, anii de muncă într-o carieră de piatră și recunoașterea târzie a unui destin care avea să ajungă până la cele mai înalte demnități ale lumii catolice.

La 24 octombrie 2012, Academia Română îl alegea membru de onoare, în cadrul Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie. Era un moment de recunoaștere intelectuală și spirituală pentru cel care, cu mai bine de o jumătate de secol înainte, fusese împiedicat să-și continue studiile teologice tocmai din cauza apartenenței sale religioase.

Povestea începe, de fapt, în România anului 1948. Regimul comunist declanșase o amplă ofensivă împotriva Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, urmărind ruperea legăturilor sale cu Vaticanul și eliminarea instituțiilor confesionale care nu se supuneau noii puteri. În noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, episcopii greco-catolici au fost arestați, după o decizie pregătită la nivelul Ministerului Afacerilor Interne. Printre ei se afla și Alexandru Rusu, episcopul greco-catolic al Maramureșului, ridicat din Baia Mare. Au urmat detenția, domiciliul forțat, presiunile pentru renunțarea la credință și, pentru unii dintre ierarhi, moartea în închisorile comuniste. În decembrie 1948, Decretul nr. 358 a consacrat desființarea instituțiilor Bisericii Greco-Catolice și preluarea patrimoniului acestora, într-un proces prin care statul încerca să șteargă din viața publică o tradiție religioasă și culturală veche de secole.

Lucian Mureșan avea atunci numai 17 ani. Pentru tânărul din Ferneziu, schimbările nu aveau să rămână simple evenimente politice. Ele îi vor modifica întreaga existență. După anii de formare și după îndeplinirea serviciului militar, în 1955 a reușit să fie primit, în condiții excepționale, la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. Nu și-a putut încheia însă studiile în mod obișnuit. În ultimul an, autoritățile comuniste au dispus exmatricularea sa, obligându-l să părăsească institutul și orașul. Întors în Maramureș, s-a lovit de refuzuri repetate atunci când a încercat să se angajeze. În cele din urmă, a devenit muncitor necalificat la cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde a lucrat aproape zece ani, înainte de a se transfera la Direcția de Drumuri și Poduri. Este poate una dintre imaginile cele mai tulburătoare ale acestei biografii: viitorul cardinal al Bisericii Catolice, omul care avea să fie primit în Academia Română, lucrând într-o carieră de piatră, în timp ce își continua în ascuns pregătirea teologică.

La 19 decembrie 1964, a fost hirotonit preot în clandestinitate de episcopul Ioan Dragomir. Au urmat ani de activitate religioasă desfășurată discret, în condițiile în care Biserica Greco-Catolică nu avea dreptul să funcționeze legal. După prăbușirea regimului comunist, în 1990, Lucian Mureșan a devenit episcop greco-catolic de Maramureș. În 1994 a fost numit arhiepiscop mitropolit de Făgăraș și Alba Iulia, iar în 2005 a primit demnitatea de arhiepiscop major. Papa Benedict al XVI-lea l-a ridicat la rangul de cardinal în februarie 2012, cu doar câteva luni înaintea alegerii sale în Academia Română. Destinul său se întâlnește astfel, în mod profund, cu cel al episcopilor care refuzaseră să renunțe la propria credință în 1948.

La 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, Papa Francisc a beatificat șapte episcopi greco-catolici martiri: Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie. Cardinalul Lucian Mureșan era prezent la această ceremonie istorică, în calitate de conducător al Bisericii Române Unite cu Roma.

Astăzi, 24 octombrie 2026, această pagină de istorie a revenit în atenția publicului băimărean prin cea de-a XXI-a ediție a Simpozionului „Arestarea episcopilor – de la martiriu la fericire”, organizat de Asociația Generală a Românilor Uniți Greco-Catolici, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”.

La reuniune au fost prezenți cercetători și istorici precum Viorel Câmpean, Viorel Rusu, Laura Stanciu și Denisa Cărăian-Săveanu, alături de Alexandru Șișeștean și Lucia Pop. Comunicările și prezentările de carte au adus în discuție represiunea religioasă, biografiile clericilor persecutați și istoria comunităților greco-catolice din această parte a țării. Nu a fost doar un exercițiu comemorativ. În spatele documentelor păstrate în arhive se află viețile unor oameni cărora le-au fost luate libertatea, profesia, dreptul de a-și practica public credința și, uneori, chiar posibilitatea de a avea un mormânt cunoscut.

Cardinalul Lucian Mureșan s-a stins din viață la 25 septembrie 2025, la Blaj, la vârsta de 94 de ani. A rămas în urmă o biografie care vorbește despre perseverență, suferință și despre felul în care demnitatea unui om poate supraviețui împrejurărilor ce par să-i închidă toate drumurile. La 14 ani de la alegerea sa în Academia Română și la 78 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici, întâlnirea dintre aceste două aniversări oferă Băii Mari un prilej de reflecție asupra propriei istorii.

Pentru că memoria unei comunități nu se păstrează numai prin monumentele pe care le ridică, ci și prin oamenii pe care refuză să-i uite. Iar povestea cardinalului Lucian Mureșan, pornită din Ferneziu și trecută prin anii clandestinității, ne amintește că istoria nu este alcătuită numai din ceea ce puterea a reușit să distrugă, ci și din ceea ce oamenii au avut tăria să păstreze.

Sursa FOTO: Radio Blaj – Aleteia / Biblioteca județeană Petre Dulfu Baia Mare

Vasile Petrovan

Citește și: