Povestea lui Iuliu Orient și a colecției care a devenit un patrimoniu muzeal de referință
Puțini maramureșeni știu că la originea uneia dintre cele mai importante colecții de istorie a farmaciei din România se află un om născut la Bocicoiu Mare, în urmă cu exact 157 de ani, la 21 octombrie 1869. Este vorba de Iuliu Orient, farmacist, profesor universitar, cercetător și colecționar, care și-a dedicat o bună parte a vieții salvării unor mărturii prețioase despre istoria medicinei transilvănene.
În centrul Clujului, în Piața Unirii, la numărul 28, se află o clădire în care istoria medicinei poate fi descoperită printre recipiente vechi de câteva secole, balanțe, mojare, instrumente farmaceutice și documente care amintesc de vremurile în care prepararea medicamentelor îmbina cunoștințele științifice cu experiența transmisă din generație în generație.

Este Casa Hintz, fostul sediu al uneia dintre cele mai vechi farmacii clujene, atestată documentar încă din 1573, care găzduiește astăzi Muzeul Farmaciei. Puțini dintre cei care îi trec pragul cunosc însă povestea maramureșeanului care a contribuit decisiv la constituirea acestei colecții: Iuliu Orient, cunoscut în literatura de specialitate și sub numele de Gyula Órient.
S-a născut la 21 octombrie 1869, în Bocicoiu Mare, într-o familie al cărei destin avea să fie marcat de dificultăți materiale. Potrivit documentărilor biografice păstrate în presa locală, tatăl său era preot greco-catolic, iar după moartea acestuia familia nu a mai avut posibilitatea să-i susțină studiile. Urmase clasele primare în localitatea natală și își continuase educația la gimnaziul piarist romano-catolic din Sighetu Marmației, dar a fost nevoit să abandoneze temporar școala și să se angajeze ca ucenic într-o farmacie.
Pentru un tânăr din Maramureșul sfârșitului de secol XIX, într-o perioadă în care accesul la învățământul superior era încă rezervat unui număr relativ mic de oameni, drumul către o carieră universitară nu era deloc simplu. A revenit însă la studii, iar în 1891 a obținut diploma de farmacist în urma examenelor susținute la Budapesta. A lucrat apoi în domeniul farmaceutic, inclusiv într-o localitate aflată astăzi în Slovacia, unde a administrat o farmacie între 1892 și 1898. În 1898 îl regăsim la Cluj, în mediul universitar, unde avea să-și continue pregătirea și să devină o personalitate importantă a învățământului farmaceutic.

Iuliu Orient nu a fost doar farmacist și colecționar. A obținut doctoratul în farmacie în anul 1900, urmat de cel în medicină în 1906, și s-a dedicat cercetării și învățământului superior. Activitatea sa a cuprins domenii precum chimia farmaceutică, toxicologia, biologia și analiza substanțelor cu potențial toxic.
Un detaliu deosebit de interesant este consemnat de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare: în anul 1917 a introdus toxicologia ca disciplină de studiu în programa învățământului farmaceutic al universității clujene. La acea vreme, toxicologia devenea tot mai importantă pentru analiza otrăvurilor, identificarea substanțelor periculoase și cercetarea medico-legală.
După Marea Unire și-a continuat activitatea la Cluj, inclusiv în învățământul superior, contribuind la dezvoltarea școlii medico-farmaceutice transilvănene. Prin urmare, numele său nu aparține exclusiv istoriei muzeelor, ci și istoriei formării specialiștilor în farmacie și medicină.
Există însă o altă dimensiune a personalității sale, poate cea mai importantă pentru posteritate. Într-o vreme în care multe farmacii își modernizau echipamentele, înlocuind vechile instrumente și recipiente cu unele noi, maramureșeanul nostru a înțeles că obiectele ieșite din uz aveau o valoare istorică pe care contemporanii riscau să o ignore. A început să adune mobilier farmaceutic, vase din sticlă și ceramică, balanțe, documente, diplome și alte mărturii ale practicilor medicale și farmaceutice din secolele anterioare.
Muzeul Farmaciei din Cluj precizează că, între 1902 și 1918, profesorul a donat aproximativ 1.500 de obiecte Asociației Muzeului Ardelean, contribuind personal și la organizarea expunerii lor. Piesele proveneau din numeroase farmacii ale spațiului central-european, inclusiv din Transilvania și din localități precum Brașov, Turda și Arad, dar și din actualele Slovacia și Ungaria.

Prima expoziție documentată în actuala prezentare oficială a muzeului a fost deschisă în 1917, în două săli ale Muzeului Ardelean. Era începutul unei istorii muzeale care avea să continue, în forme diferite, până în zilele noastre.
A murit în 1940, fără să mai apuce să vadă înființarea Muzeului Farmaciei în forma sa de la mijlocul secolului XX. În 1954, prin reunirea mai multor colecții și prin eforturile unor specialiști precum profesorul Valeriu Bologa și Samuel Izsák, a fost deschis muzeul în spațiile fostei farmacii Hintz din centrul Clujului. Colecția profesorului originar din Bocicoiu Mare a rămas unul dintre nucleele fundamentale ale instituției. Ulterior, patrimoniul a fost completat prin donații, achiziții și recuperarea unor obiecte provenite din farmacii istorice. Din 1963, colecția se află în administrarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
După o amplă restaurare a Casei Hintz, Muzeul Farmaciei s-a redeschis publicului în ianuarie 2024, reunind peste 7.000 de obiecte care ilustrează evoluția medicinei și farmaciei din Transilvania. O parte dintre acestea provin din colecția alcătuită de maramureșeanul Iuliu Orient.
Povestea colecției sale nu este lipsită nici de episoade mai puțin cunoscute. Specialiștii muzeului arată că, din cauza mutării repetate a bunurilor între instituții și a documentației incomplete, soarta unora dintre obiectele donate de Orient nu mai este cunoscută astăzi. Ele figurează în registrele istorice sau în lucrările publicate de profesor, dar nu au mai fost identificate în actuala colecție. Este o mărturie despre fragilitatea patrimoniului și despre cât de ușor se poate pierde memoria materială a unei profesii, chiar și atunci când cineva a făcut eforturi considerabile pentru a o salva.

Orient a fost și autorul unor lucrări dedicate istoriei farmaciei, între care volumul Istoricul farmaciei din Ardeal și Banat, publicat în limba română la Cluj în 1927. Astfel, omul născut într-un sat din Maramureș nu s-a limitat la a colecționa obiecte vechi, ci a încercat să reconstituie și să transmită istoria unei profesii. La 157 de ani de la nașterea sa merită redescoperit nu doar ca unul dintre întemeietorii patrimoniului farmaceutic muzeal din Cluj, ci și ca un reprezentant al acelei generații de intelectuali transilvăneni care au contribuit la dezvoltarea științei și a învățământului superior.
Povestea sa începe în Bocicoiu Mare, trece prin școlile Sighetului și laboratoarele Clujului și continuă astăzi în încăperile unei farmacii istorice, unde obiectele salvate de el și de succesorii săi spun, în felul lor, istoria medicinei de altădată.
Surse informații și foto: Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca / Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei / Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” / Revista de istoria farmaciei – Gyogyszereszettortenet / Wikimedia Commons / Mircea Rareș Țetcu / Monica Emilia Chirilă
Vasile Petrovan
Citește și:
Scurtă incursiune în istoria comunității evreiești din Seini













