Există oameni care se nasc într-un oraș și rămân legați de el întreaga viață. Alții pleacă, se întorc, își construiesc acolo cariera sau își revendică locul de origine ori de câte ori sunt întrebați de unde vin. În cazul lui Mircea Crișan, lucrurile sunt mult mai simple și, în același timp, mult mai frumoase: s-a născut într-un tren care traversa Maramureșul.
Era 8 august 1924. Trenul mergea înainte, părinții lui călătoreau, iar copilul care avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți umoriști români ai anilor ’50 și ’60 a ales, fără să știe, tocmai Maramureșul pentru prima sa apariție în lume. Nici măcar nu avem o localitate precisă pe care să o putem trece cu degetul pe hartă. Avem doar trenul, drumul și faptul că, în clipa în care Mircea Crișan a respirat pentru prima dată, pe lângă ferestre trecea Maramureșul.
Și atunci apare întrebarea pe care ne-o putem permite măcar într-un text de opinie: putem să-l considerăm maramureșean?
În acte, probabil că lucrurile sunt mai complicate. Istoricii vor cere localitatea, documentul, circumscripția administrativă. Biografiile vor spune că s-a născut „într-un vagon de tren care traversa Maramureșul” și atât. Dar identitatea unui om nu este întotdeauna doar o rubrică completată la starea civilă. Uneori există și asemenea întâmplări care creează legături greu de ignorat.
Așa că da, poate că avem voie să-l revendicăm puțin. Nu cu solemnitate și nici încercând să-i rescriem biografia. Mircea Crișan nu a fost un artist format în Maramureș și nici nu și-a construit cariera aici. Dar primul loc din lume în care s-a aflat a fost Maramureșul. Pentru câteva minute sau poate câteva ore, până când trenul și-a continuat drumul, unul dintre marii comici ai României a fost, fără să știe, un nou-născut maramureșean.
Și parcă i se potrivește. Un om care avea să-și petreacă viața pe scenă, în turnee, între România, Franța și Germania, s-a născut el însuși în mișcare. Nu într-o casă, nu într-un spital, ci într-un tren. Pentru cineva care avea să cunoască atât de bine lumea spectacolului, intrarea în scenă a fost spectaculoasă de la început.
Mai târziu avea să devină Mircea Crișan, actorul capabil să imite oameni, animale, zgomote și situații, vedeta teatrului de revistă și a radioului românesc. Avea să urce pe scena Olympia din Paris, să aleagă Occidentul în 1968 și să-și construiască o a doua carieră în Germania, sub numele Mircea Krishan. Viața lui avea să fie o succesiune de drumuri, scene și schimbări de decor. Privită din această perspectivă, nașterea într-un tren pare aproape o prevestire.
Maramureșul nu poate spune că l-a crescut. Nu poate spune nici că i-a dat primele lecții de teatru. Dar poate spune ceva ce puține locuri pot spune despre un asemenea artist: aici a început povestea lui.
Vasile Petrovan
