Două persoane pot trece prin același eveniment stresant și totuși să reacționeze complet diferit. Una se reface relativ repede, își păstrează funcționarea și merge mai departe. Cealaltă rămâne blocată în îngrijorare, tensiune, oboseală sau teamă. Diferența nu înseamnă că una este mai puternică și cealaltă mai slabă. Înseamnă că oamenii pornesc în viață cu sisteme biologice și psihologice diferite, iar stresul activează aceste diferențe în moduri distincte.
Temperamentul, punctul de pornire
Fiecare om se naște cu un anumit temperament. Unele persoane sunt mai calme, mai flexibile și mai puțin reactive la schimbare. Altele sunt mai sensibile emoțional și mai atente la semnalele de pericol sau incertitudine. Cercetările din psihologie și genetică comportamentală arată că trăsături precum sensibilitatea emoțională și neuroticismul au o componentă ereditară importantă. Cu alte cuvinte, unii oameni pornesc în viață cu un sistem nervos mai reactiv la stres. Asta nu înseamnă însă că destinul este deja scris.
Temperamentul este doar punctul de plecare, nu verdictul final. Același eveniment, reacții diferite Imaginează-ți două persoane care pierd autobuzul. Una oftează, verifică ora și îl așteaptă pe următorul. Cealaltă simte imediat că pierde controlul, îi crește pulsul și începe să anticipeze scenarii negative. Situația este aceeași, dar felul în care este procesată de sistemul nervos este diferit. Aici se vede una dintre cele mai importante idei din psihologia modernă: oamenii nu reacționează doar la evenimente, ci la modul în care le percep, le interpretează și le tolerează biologic și emoțional.
Stresul și distresul
Stresul este un răspuns normal al organismului la o solicitare. Poate fi chiar util, pentru că mobilizează energia necesară unui examen, unei competiții sau unui proiect important. Distresul apare atunci când cerințele depășesc capacitatea de adaptare. În acest punct, organismul rămâne prea mult timp în stare de alertă, iar efectele încep să se vadă: anxietate, iritabilitate, oboseală, dificultăți de concentrare, somn perturbat și senzația că totul devine prea greu.
Pe scurt, stresul poate fi un motor. Distresul devine o povară.
Ce influențează vulnerabilitatea
Reacția la stres nu depinde doar de temperament. Ea este modelată și de experiențele de viață: relațiile din copilărie, stilul de educație, siguranța emoțională, traumele, somnul, alimentația, ritmul de viață și nivelul de stres acumulat în timp. De aceea, doi oameni cu aceleași provocări exterioare pot avea resurse complet diferite în interior. Unul poate avea sprijin, odihnă și strategii bune de reglare emoțională. Celălalt poate fi deja epuizat, suprasolicitat și fără suficient spațiu de recuperare. Aici se formează, de fapt, diferența dintre adaptare și anxietate persistentă.
Genele nu lucrează singure
Psihologia și neuroștiințele moderne arată că anxietatea nu are o singură cauză. Ea apare din interacțiunea dintre gene, creier și mediu. Predispoziția biologică poate crește sensibilitatea la stres, dar experiențele de viață pot amplifica sau reduce acest risc. Stresul timpuriu, trauma, lipsa de sprijin și nesiguranța repetată pot crește vulnerabilitatea. În schimb, relațiile stabile, somnul bun, rutina, sprijinul social și intervențiile psihologice potrivite pot întări reziliența. Cu alte cuvinte, biologia oferă un început, dar mediul și experiențele de viață modelează parcursul.
De ce unii oameni dezvoltă anxietate mai ușor
Când cineva dezvoltă anxietate mai ușor, asta nu spune nimic despre valoarea sa ca om. În multe cazuri, reflectă un sistem nervos mai sensibil la pericol, incertitudine sau presiune. Această sensibilitate poate apărea mai ales atunci când persoana a trecut prin perioade lungi de stres, a avut puțin sprijin sau a învățat să trăiască într-o stare de vigilență continuă.
Anxietatea nu este, așadar, un semn de slăbiciune. Este adesea un semnal că organismul a ajuns să funcționeze prea mult timp în regim de alarmă.
Ce poate ajuta
Vestea bună este că predispoziția nu înseamnă sentință. Felul în care reacționează sistemul nervos la stres poate fi influențat prin psihoterapie, schimbări de stil de viață, somn mai bun, reducerea suprasolicitării și, atunci când este necesar, tratament psihiatric. Psihoterapia ajută la înțelegerea tiparelor de gândire și la reglarea răspunsului emoțional. Obiceiurile de viață sănătoase ajută corpul să iasă mai ușor din starea de alertă. Iar sprijinul potrivit poate face diferența între o vulnerabilitate care persistă și una care se reduce în timp.
Concluzia
Două persoane pot trăi același stres și totuși să ajungă la rezultate diferite pentru că nu pornesc din același punct biologic și psihologic. Unul poate avea un sistem nervos mai reactiv, o istorie de viață mai încărcată sau mai puține resurse de reglare emoțională. Altul poate avea mai mult sprijin, mai multă flexibilitate psihologică sau o predispoziție mai mică la hiperreactivitate. Întrebarea importantă nu este doar de ce unii oameni dezvoltă anxietate, ci și ce îi ajută pe oameni să revină la echilibru. Iar răspunsul, confirmat de știință, este că echilibrul poate fi susținut, antrenat și recâștigat.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Teoria focului de tabără
