Înainte ca vocea sa să devină una dintre vocile cunoscute ale cântecului maramureșean, Viorel Costin interpreta lieduri de Schubert și Carissimi. A ales apoi să se întoarcă spre muzica locului natal, pe care a dus-o pe scenele din țară și din străinătate fără să-i schimbe graiul și rostul.
Viorel Costin s-a născut la 7 august 1950, în satul Mara, la poalele Gutâiului. Copilăria petrecută într-un loc în care cântecul însoțea nunțile, sărbătorile și munca oamenilor avea să-i rămână reper pentru întreaga carieră. Mai târziu, interpretul se prezenta adesea drept „feciorul de pe Mara”, o formulă simplă care spunea de unde vine și ce lume poartă cu el.
Primele sale întâlniri serioase cu muzica nu au fost însă legate direct de folclor. În anii de liceu, la „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, talentul i-a fost remarcat de profesoarele Cecilia Witmann și Ghizela Nemeth-Gontoiu, care l-au îndrumat spre canto clasic. În vara anului 1969, tânărul Viorel Costin a obținut locul întâi la Festivalul Artistic Național al Elevilor, interpretând lucrări de Franz Schubert și Giacomo Carissimi.
Este una dintre curiozitățile frumoase ale biografiei sale: artistul care avea să fie asociat cu horile și cântecele Maramureșului s-a făcut remarcat mai întâi prin muzică cultă. Pregătirea clasică i-a oferit o voce bine așezată și o disciplină pe care le-a dus apoi în folclor, fără să transforme cântecul popular într-o simplă demonstrație vocală.
În 1970 a câștigat trofeul concursului „Floarea din grădină”, iar în anul următor a obținut marele trofeu al emisiunii-concurs „Steaua fără nume”. La momentul victoriei din 1 noiembrie 1971 a fost acompaniat de Ansamblul „Maramureșul”, condus de dirijorul Radu Voinescu. Avea numai 21 de ani și devenea deja un nume cunoscut dincolo de hotarele județului.
A absolvit Facultatea de Muzică a Institutului Pedagogic din Brașov și și-a continuat pregătirea la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. A fost profesor la Sighetu Marmației, dar și membru sau colaborator al unor ansambluri cunoscute, între care „Mara”, „Maramureșul”, „Cercănelul” și „Junii”. Turneele l-au purtat prin țară și peste hotare, însă repertoriul său a rămas legat de Maramureș.
Viorel Costin nu privea folclorul ca pe un decor de scenă. A cules cântece din Maramureșul istoric, a cercetat colecțiile realizate de Béla Bartók și Constantin Brăiloiu și a urmărit păstrarea autenticității melodiilor, a cuvintelor și a portului. Înregistrările sale au păstrat cântece precum „Io-s fecior de pe Mara”, „La fântâna cea din codru” sau „Care-și lasă satu lui”.
Viața artistului s-a încheiat brusc, la 4 septembrie 1998, în urma unui accident rutier produs la Sighetu Marmației. Avea doar 48 de ani. Numele său nu a rămas însă numai pe discuri: sala de spectacole din Sighetu Marmației îi poartă numele, iar orașul găzduiește un concurs internațional de interpretare vocală și instrumentală dedicat memoriei sale și descoperirii tinerelor talente.
La 76 de ani de la nașterea sa, Viorel Costin rămâne „feciorul de pe Mara”: artistul care a învățat rigoarea muzicii clasice, dar a ales să spună lumii povestea satului din care a plecat.
Vasile Petrovan
Citește și:
6 august 1943, s-a născut Dan Grigore, pianistul care a transformat muzica într-o formă de sinceritate
