În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
(…)
Descrierea casei Franciscăi Mittemberg
şi a lui Maximilian Schiller, ginerele lui Iacob Mittemberg
Casa omului de serviciu din curte: Orice familie numeroasă trebuia să aibă servitori. Iacob Mittemberg dorea un număr impre- sionant de urmaşi. Avea avere. Putea să‑i crească şi să‑i educe, după toate cerinţele Imperiului. Iacob Mittemberg visa la vremea când îşi va lăsa afacerile în mâna lui Iosif Mittemberg şi a absolventei de Academie Comercială, Francisca Schiller. Urmau zilele însorite ale unei bătrâneţi fericite alături de mulţii lui nepoţi.
Casa din curte era o încăpere din cărămidă şi piatră, acoperită cu şindrilă. Uşa de la intrare avea şase ochi de sticlă. Fereastra dinspre curte avea un ochi de sticlă care crăpase. În cameră: o chiuvetă din metal cu robinet pentru apă şi un cuptor pentru gătit, cu plită. Camera de păstrare a alimentelor avea trei metri pătraţi. Lipită de clădire era zona grajdului pentru vite. Cărămidă şi piatră, cu uşi de lemn. De asemenea, şopronul se ridicase, de către aceiaşi meşteri din Nyiregyháza, tot din cărămidă cu piatră şi tot cu uşi din lemn.
Corpul de casă principal avea intrarea în Piaţa Gorky. O construc- ţie din piatră şi cărămidă, cu pivniţă sub întregul parter. Şapte încă- peri, plus alte şapte la etaj, pod şi acoperiş din tablă. În pivniţă fusese instalat un motor electric pentru aprovizionarea întregului imobil cu apă curentă. Motorul avea marca Gany, numărul 647391.
La intrarea în clădire era uşa uriaşă, cu grilaj din fier forjat. Cori- dorul avea lungimea de paisprezece metri şi lăţimea de doi metri. Din el se intra în două apartamente separate.
Înspre strada Crişan, camerele aveau patruzeci şi doi de metri pătraţi fiecare, câte două uşi din lemn lăcuit, câte două ferestre duble şi podele din scândură băiţuită şi apoi lăcuită. Sobele pentru încălzire erau din teracotă de culoare roşcată.
În al treilea corp de clădire, cu intrarea dinspre strada Turnului, erau patru camere la parter şi tot atâtea la etaj. Singura diferenţă între ele era culoarea sobelor de teracotă. La parter verzi, la etaj bej.
Din partea socrului mic, avea să facă strigările domnul Mutter Blazin, se oferă corpul de clădiri din Piaţa Gorky. Se auziseră aplauze puternice.
De asemenea, răsunase vocea lui Blazin, domnul Iacob Mittem- berg oferă şi inelele de nuntă.
Iacob Mittemberg: (se ridicase în picioare, bătuse cu o linguriţă din argint în paharul de cristal). „Domnilor, doamnelor, domnişoa- relor, linişte, doresc tuturor celor care sunteţi aici să trăiţi clipe pre- cum aceasta trăită de mine. Ce doreşte un tată de la copiii săi? Să‑i vadă la casele lor. Pentru ce munceşte un tată ani buni din viaţă? Ca să le fie bine alor lui. Eu mi‑am îndeplinit jumătate din misie. Îl mai am pe Iosif. Şi gata. Că dăm pentru ai noştri? E cel mai de seamă lucru. Ei nu trebuie să ne mulţumească. Noi trebuie să le mulţumim că primesc ofertele noastre. Cel mai uşor lucru e să dai, atuncea când ai de unde. E greu să poţi primi. Astăzi am câştigat un copil în familie. Maximilian e un cetăţean în plină maturitate, realizat profesional şi gata să pună umărul la înmulţirea familiei noastre. Sunt mândru de Francisca. Sunt mândru că trăiesc în Medio Monte. Sunt un tată‑so- cru fericit!”
După discursul adresat înspre mulţimea invitaţilor, Iacob Mittem- berg se aşezase pe scaun.
Începuse petrecerea. Până în zorii zilei următoare.
Ieronim Schlesak: Toate ordinele pentru strângerea laptelui au rămas fără efect. Untul de Medio Monte se află în pericol, domnule Cozberger.
Alexandru Csozberger: Csozberger, Ieronimus. Ai uitat şi cum mă cheamă. Îţi înţeleg emoţia. Să se depisteze toate separatoarele de unt, ordon! Ai scăpat de toate astea, Ieronimus.
Ieronim Schlesak: Avem onoarea de a raporta că nimeni de aici nu şi‑a adunat laptele, totodată alăturat înaintăm un număr de procese verbale, egal cu numărul invitaţilor la nuntă. Sunt cei care au lapte şi nu vor să‑l dea. Ce zici de una ca asta, Alexandre?
Alexandru Csozberger: Subsemnatul rog a binevoi a mă dis- pensa de obligaţia de a servi unt. Este o sarcină grea pentru mine. Căci untul se face din laptele care este singurul aliment ce‑l smulg de la gura copilaşilor mei slabi şi anemici. Ha‑ha‑ha! Ce părere ai, Ieronimus?
Ieronim Schlesak: Se aprobă, Alexandre. Comisia face o faptă caritabilă ca să‑i rămâi profund recunoscător.
Alexandru Csozberger: Altfel de răspuns aşteptam de la tine, Ieronimus. Ceva cu ovăzul şi tărâţele care‑i fac pe cai să dea randa- mentul dorit şi aşteptat.
Doamna Popanager: Prea multă dragoste. Simt aicea prea multă dragoste şi mi se face rău.
Domnul Popanager Keizer: În calitate de co‑organizator, vă mulţumesc tuturor pentru participarea numeroasă.
Domnul consilier municipal Trif: Această manifestare bogată, cu numeroase semnificaţii, se cere nu numai consemnată, ci şi analizată complet şi cu consecvenţă. Vă mulţumesc, domnilor, pentru participare.
„Să nu se mai termine dragostea din imobilul cu numărul şapte, situat în Piaţa Gorky. Să nu ia sfârşit în iulie, în august, în septembrie. Din odaie, în odaie. Astăzi în camera de la parter, mâine în camera de la etaj. Toate zilele sunt la fel. Toate camerele sunt la fel. Marea frumuseţe a Franciscăi, e la fel. În fiecare zi. Aşa trebuie să rămână. Ordon ca minunatele zile ale lui Maximilian să n‑aibă sfârşit. În acest sens se va realiza activitatea de plimbare din fiecare dimineaţă, ur- mată de odihnă. Dialogul de la ora douăsprezece. Plimbarea de la orele treisprezece. Pe bulevardul Ferdinand, pe strada Malinovski. Întoarcerea la domiciliu, pe strada Turnului. Odihna de la orele şai- sprezece. Discuţia de o jumătate de oră cu omul de serviciu Emeric Csatari pentru primirea indicaţiilor necesare activităţii lui şi activi- tăţii doamnei bucătărese Ilona Csatari.
Serile. Oh, serile sunt prăjiturile vieţii. Serile la teracotă. Trupul Franciscăi Schiller.
Acelaşi trup minunat al unei virgine. Francisca fusese virgină. Pentru Maximilian, avea să rămână cum fusese. Maximilian cunos- cuse femeile de la Viena. Ordin general: Nici o femeie nu se poate compara cu Francisca. Ea este singura femeie. Punerea în practică a tuturor atribuţiunilor bărbatului se repartizează unei comisii nou‑în- fiinţate a cărei preşedinte se numeşte domnul Maximilian Schiller”.
Semnat Maximilian Schiller
La șaptesprezece octombrie, la orele douăzecişidouă, în patul con‑ jugal, în al optulea an al şederii sale în Medio Monte, Maximilian Schiller părăsea viaţa. Francisca adormise. Lui Maximilian Schiller îi cedase inima. Pe faţa rece avea un zâmbet cald. În dimineaţa urmă‑ toare, Francisca Schiller se speriase. Maximilian Schiller nu se ridi- case din pat. Până să se dumirească, sosise Iacob Mittemberg.
L‑au îngropat în cimitir. Alături de strămoşii familiei Mittemberg. În paisprezece mai, al nouălea an de la sosirea lui Maximilian Schiller în Medio Monte, se năştea Paul Schiller. Un tânăr de trei kilo-
grame opt sute de grame, ochi căprui şi picioruşe puternice.
În douăzeci mai, după ce‑şi ţinuse odrasla la sân pentru prima oară, după ce‑i simţise buziţele flămânde în sfârcuri, Francisca Schil- ler părăsise, pentru totdeauna, viaţa.
Au îngropat‑o în cimitir. De‑a drepta lui Maximilian Schiller.
În trei iulie sosiseră, de la Viena, actele de înfiere a tânărului Paul Schiller. Se ocupase de ele notarul Leopold Lohan Nathan. Erau în regulă.
Iosif Mittemberg devenise tatăl adoptiv al lui Paul. Tânărul avea să poarte numele unchiului său dinspre mamă.
Maximilian Schiller părăsise oraşul. Sistemul, însă, funcţiona.
„Nu după fiecare dintre noi rămân sisteme, doamnă Popanager”, zisese, în şaptesprezece august, al nouălea an de la sosirea în Medio Monte a domnului Maximilian Schiller, domnul Popanager Keizer.
„A fost prea multă dragoste la mijloc. Am ştiut din prima zi”, îi răspunsese, căzând pe gânduri, doamna Popanager.
În sufletul zbuciumat al Angelei Farcaş se născuse o nouă spe- ranţă. Sosise, de la Budapesta, noul director general adjunct al Socie‑ tăţii Imperiale a Minelor din Medio Monte, tânărul şi fermecătorul domn Link Winterhoffer.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XIII)
