În cultura populară, luna Noiembrie este cunoscută sub denumirea de Brumar, Promorar sau Vinar.
Potrivit muzeografui maramureșean Oana Teremtuș, această lună aduce cu sine o serie de practici tradiționale, religioase și precreștine.
În lumea satului de odinioară, în această lună se îngrijesc pomii pentru ca aceștia să rodească în anul ce urmează, se curăță gardurile și curțile, încep pregătirile pentru iarnă. Acum se fac șezători, începe Postul Crăciunului, se sărbătoresc Filipii de Toamnă, se ține ziua Lupului, Ziua strigoilor, se celebrează Sfinții Arhangheli, Sfântul Andrei. Este luna în care fierbe mustul cel dulce și se transformă în licoarea cea parfumată, folosită la marile sărbători de sfârșit de an.
În Maramureș, în satele așezate între Baia Mare și Seini, o ocupație importantă din punct de vedere economic era viticultura. Chiar dacă Maramureșul nu este cunoscut pentru producția de vin, aici în județ există o comună în care viticultura era favorizată de condițiile climatice, comuna Cicârlău. Documentele secolului al XVI-lea menționează venituri considerabile din producția de vin a domeniului Seini.
„Familiile de iobagi din Cicârlău aveau printre obligațiile obișnuite și răscumpărarea vinului. În 1569, satul dădea opt găleți (cubulus) de vin sau 1 florin ca răscumpărare”.
Din nefericire, în anul 1910, soiurile nobile au fost distruse de o epidemie de filoxeră. Au rezistat doar cele hibride, iar localnicii și-au păstrat priceperea și hărnicia și au produs în continuare vinuri de cea mai bună calitate.
Dovadă a iscusinței acestora stau teascurile de struguri, adevărate piese-document ale ingeniozității locuitorilor din aceste sate.
Șitaua, cum era numită local, este de două tipuri: cu grindă și vană sau cu grindă și platformă. Prima formă era cea mai răspândită în sat. Fiecare familie ce avea o vie, deținea și o astfel de instalație. Aceasta era de obicei amplasată în șură, alături de vane și coșurile de spate pentru cules strugurii. Maghelnița (vana) avea formă dreptunghiulară și o capacitate de 300-400 kg de struguri.
Tipul al doilea, cel cu grindă și platformă, fiind amplasat la marginea viei proprietarului, necesita o construcție peste instalație, numită „casa pă șitauă”. În proximitate se afla și pivnița ce adăpostea butoaiele cu vin. Acest tip de presă avea o capacitate uriașă de presare, se presau chiar și 1000 kg de struguri, proces ce dura chiar toată noaptea.
Instalația cuprinde: grinda de presare, confecționată dintr-un trunchi de copac (stejar), tăiat la bifurcarea în ramuri, platforma, realizată din grinzi de stejar fasonate cu barda, și fusul, acesta având rolul de a ridica grinda.
În prezent, astfel de instalații sunt pe cale de dispariție. Proprietarii lor sunt mândri de faptul că vinul obținut din strugurii presați este deosebit, considerând că gustul lui special se datorează faptului că nu intră în contact cu metalul. Un exemplar se află și în Muzeul Satului din Baia Mare, în secția în aer liber, amplasat lângă Casa Cicârlău. Structura reprezintă atât un monument de tehnică, cât și o realizare artistică aparte, informează muzeograf Oana Teremtuș.
