Share
Retro Maramureș: Evoluția orașului Baia Mare, în Epoca de Aur. Ce s-a construit în comunism, perioadă cu perioadă și când au apărut unele obiective importante

Retro Maramureș: Evoluția orașului Baia Mare, în Epoca de Aur. Ce s-a construit în comunism, perioadă cu perioadă și când au apărut unele obiective importante

După cel de-al doilea război mondial, urbea noastră a cunoscut o perioadă de evoluție. Fiecare decadă din vremea socialismului a adus ceva nou, conform planului de sistematizare impus de regim. Iată evoluția municipiului Baia Mare în perioada Epocii de Aur, varianta pe scurt!

Anii ’50. După război, toate imobilele de locuințe erau de maximum două niveluri și erau concentrate în jurul Centrului Vechi. Începuse o intensă activitate minieră, așa că un număr impresionant de oameni au migrat din mediul rural; era nevoie, deci, de locuințe pentru aceștia. Au fost ridicate, începând cu ’53, blocuri de serviciu. Administrația s-a bucurat de clădiri noi, moderne, pentru a imprima ideea că socialismul e benefic societății românești. Primele blocuri au fost date în folosință pe străzile Rozelor și Barbu Delavrancea, în intervalul ’54 – ’57. Tot atunci, a fost construită și Policlinica de pe Progresului. Dinspre Centrul Vechi spre Gară au apărut macaralele argintii și sute de oameni care munceau pe șantierele comuniste. Atunci au fost înălțate blocurile cu patru etaje și blocurile – turn de pe bulevardul București. Construcțiile de mai sus de Pietrosul au făcut joncțiune cu cartierul Lenin, situat în preajma actualei policlinici «Sfânta Maria». Practic, în acea zonă, unde se află acum Arhivele de Stat și Agrofructul (Center-ul), vizavi, era marginea vestică a orașului Baia Mare.

Anii ’60. Până la jumătatea decadei, Gara se afla în zona magazinului Maramureșul. Blocurile de pe bulevardul București luaseră deja locul căsuțelor din zonă. În zona Arhivelor de azi, erau cazarma grănicerilor și clădirile aferente. Pe teritoriul pe care se află acum Spitalul Județean, erau grajdurile Oficiului Regional de Aprovizionare și Desfacere, care până atunci funcționau la Satu Mare. În a doua jumătate a perioadei, nu mai puțin de trei obiective s-au bucurat de noi spații. E vorba de Aeroport, Autogară și Gară. Toate erau în administrarea Ministerului Transporturilor. Tot atunci a început acea inflație incredibilă de construcții în cartierul Săsar, ridicat pe amplasamentul fostei mlaștini. În afara celor Zece case, ce se aflau deja acolo, au apărut noi blocuri. Primele au fost nr. 2 și 4 de pe strada I.L. Caragiale, din imediata apropiere a RFN-ului, prin ’64. S-a continuat de-a lungul străzii, până la deal, unde au fost ridicate blocuri – turn. A început lucrul la Spitalul de Pneumoftiziologie și au fost construite alte blocuri – turn de-a lungul străzii Victor Babeș. S-au întins apoi pe Enescu și Odobescu, iar după aceea s-a închis circuitul prin ridicarea blocurilor – turn de pe Independenței. Asta prin ’67.

Anii ’70. Începe construcția Spitalului Județean în această perioadă. În ’72, a fost dat deja în folosință. S-a muncit extrem de mult, având în vedere că e una dintre cele mai impunătoare clădiri din oraș. S-au dărâmat casele din zonă și au început lucrările în cartierul Gării. Atunci a fost construit și blocul Florin, de peste drum de Autogară. Istoria numelui său e una aparte. Vine de la numele soțului uneia dintre directoarele de la Trustul Regional de Construcții.

Anii ’80. Nebunia construirii blocurilor de locuințe nu s-a oprit aici. S-a trecut la demolarea caselor din zona în care se află astăzi cartierul Traian. Au fost înălțate obiective importante, precum Sala Sporturilor, bazinul de înot, hotelul Mara sau Casa Tineretului. Zona determinată de acestea și magazinul Maramureș, proaspăt ridicate în 1980, au primit denumirea de Centrul Nou. Paralel cu cartierul Traian a început lucrul în cartierul Vasile Alecsandri (numit si Hatvan), aceasta din urmă fiind cea mai nouă zonă din oraș. Bineînțeles că Hatvanul nu se întindea pe suprafața de astăzi, ci era concentrat în jurul străzii Vasile Alecsandri. Acolo funcționa o școală ajutătoare.

C.Ț.

*Material apărut și în lucrarea „Baia Mare de altădată”, volumul I.

Foto – Muzeul de Istorie și Arheologie Baia Mare

Lasă un comentariu