O propunere legislativă depusă recent în Parlament vizează desființarea Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior, instituția care, în prezent, se ocupă de sprijinirea exportatorilor români și de promovarea produselor autohtone pe piețele externe. La prima vedere, poate părea o simplă schimbare administrativă. În realitate însă, este o decizie care ar putea afecta direct firmele românești și modul în care acestea reușesc să concureze în afara țării.
Inițiativa aparține unor parlamentari ai USR și propune ca atribuțiile agenției să fie preluate de Ministerul Afacerilor Externe. De aici începe însă problema. Comerțul exterior nu este doar o componentă a politicii externe, ci un domeniu economic în sine, care are nevoie de instituții specializate, dedicate exclusiv sprijinirii companiilor. De aceea, propunerea ridică o întrebare simplă: de ce să desființezi un mecanism existent, într-un moment în care economia are nevoie de stabilitate? Pentru că, dincolo de intențiile declarate, efectele unei astfel de decizii sunt ușor de anticipat. Orice reorganizare instituțională durează mult, uneori ani, iar în acest timp activitatea este încetinită sau chiar blocată. Și vorbim exact de acea activitate de care firmele românești depind, precum participarea la târguri internaționale, accesul la finanțări, găsirea de parteneri externi.
După cum era de așteptat, reacția mediului de afaceri a fost rapidă și fermă. Diferite organizații ale producătorilor au explicat clar că astfel de schimbări nu ajută, ci complică lucrurile. Nu este vorba despre opoziție față de reformă, ci despre o realitate simplă. Firmele au nevoie de instrumente funcționale acum, nu de promisiuni că, după o reorganizare lungă, lucrurile vor deveni mai eficiente. Unul dintre cele mai sensibile puncte este Programul de Promovare a Exporturilor. Pentru multe companii, acesta este singurul sprijin real pentru a ajunge pe piețele externe. Dacă acest mecanism se blochează, chiar și temporar, efectele pot fi imediate, materializate prin contracte pierdute, întârzieri, vizibilitate redusă. Într-o economie globală competitivă, astfel de pierderi nu se recuperează ușor.
În același timp, transferul atribuțiilor către Ministerul Afacerilor Externe ridică o problemă de priorități. Diplomația are propriile obiective, iar comerțul riscă să devină o componentă secundară. Se pierde astfel specializarea și, mai ales, focusul pe nevoile concrete ale firmelor. Privind către alte țări, situația devine și mai clară. Germania, Italia, Spania sau Portugalia nu desființează astfel de agenții, ba chiar le consolidează. Ele înțeleg că exporturile nu se dezvoltă de la sine și că firmele au nevoie de sprijin constant și organizat. În plus, România se află într-un proces de apropiere de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, unde existența unor structuri dedicate comerțului exterior este considerată un element important. O schimbare bruscă în acest moment poate transmite un semnal de instabilitate exact când este nevoie de coerență.
Toate acestea duc la o concluzie care, chiar dacă nu este spusă direct în lege, se conturează din efecte. Mai exact, firmele românești riscă să fie puse într-o poziție mai slabă, în timp ce competitorii lor din alte state continuă să beneficieze de sprijin bine organizat. Nu este nevoie de teorii complicate pentru a înțelege acest lucru. Este suficient să privești diferența de abordare.
În final, problema nu este dacă trebuie sau nu făcută reformă. Probabil este necesară, pentru că totul este perfectibil. Problema este momentul și direcția. Într-o perioadă economică dificilă, stabilitatea devine esențială. Iar desființarea unei instituții-cheie, fără garanția că ceva mai bun va funcționa imediat în locul ei, pare mai degrabă un risc decât o soluție. Adevărul e că trecutul ne-a lăsat multe lecții.
Sursa FOTO: Captură ARICE.ro.
Vasile Petrovan
Citește și:
Veste bună pentru prosumatorii maramureșeni: trei avantaje care se simt direct în facturi
