Înaltarea Domnului cade totdeauna în Joia săptămânii a șasea după Paști, adică la 40 de zile după Înviere. Înălțarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, despre care amintesc Constituțiile Apostolice. În Biserica Ortodoxa Română, sărbătoarea Înălțării Domnului este și ziua dedicată pomenirii Eroilor neamului. În toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor Eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă, pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului. Credincioșii se salută cu: Hristos s-a înălțat și Adevărat s-a înălțat! Timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Domnul Hristos a rămas cu ucenicii Săi, învăţându-i şi pregătindu-i să devină propovăduitori iscusiţi ai Evangheliei. Apoi, S-a înălţat la cer, promiţându-le că Îl va trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care S-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după plecarea Sa.
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte și Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. Cum se întâmplă şi la alte sărbători mari, mulţi obişnuiesc să ţină trei zile de sărbătoare, începând cu ajunul, adică miercuri, zi de post, continuând cu vineri, altă zi de post. Ca de obicei, gospodinele sunt cele mai ocupate, deoarece trebuie să facă curăţenie, să gătească şi, în ajun, să anine leuştean la porţi şi ferestre, ca să apere gospodăria de strigoi. Aşa credeau oamenii, că, odată cu Domnul, se înalţă la cer şi sufletele celor adormiţi de la Săptămâna Luminată încoace şi mereu există pericolul ca unii să rătăcească drumul! De aceea, gospodinele pregătesc bucate pe care le dau de pomană pentru sufletele celor duşi, care, ştiu ele din bătrâni, au nevoie de merinde, să nu se întoarcă din cale şi să devină strigoi.
De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli. În această zi este strict interzis să se împrumute sare şi foc pentru că aduce ghinion.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai. Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Este ultima zi când se mai pot mânca ouă roşii. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare. Casele și mormintele se împodobesc, în unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.
În Ziua Sfântă de Înălțarea Domnului:
- nu se spală
- nu se calcă hainele
- nu se coase
- nu se face curățenie în case sau gospodării
- nu este bine să scoateți lucruri afară din casă
- nu se împrumută bani
- nu se seamănă culturi pentru că nu vor da rod
- nu trebuie să porți ură
- în unele sate din România, gospodinele vopsesc ouă roșii în această zi. Potrivit tradiției, cei care vopsesc ouăle în dimineața de dinaintea slujbei vor avea parte de sănătate, ei și familiile lor.
- este bine să mănânci un ou roșu și prescură de la biserică.
- persoanele care vor să aibă parte de noroc tot anul trebuie să poarte flori de nuc, la brâu sau pe cap.
Lăcrimioara ZOTA
