Share
A fost târnosită biserica Parohiei Ortodoxe Moisei I; PS Iustin: „Biserica lui Hristos merge înainte de 2000 ani”

A fost târnosită biserica Parohiei Ortodoxe Moisei I; PS Iustin: „Biserica lui Hristos merge înainte de 2000 ani”

După ce în duminica trecută, 15 august, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin s-a aflat în mijlocul credincioşilor la hramul Mănăstirii Moisei, iată că în această duminică, 22 august, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului s-a rugat împreună cu creştinii satului Moisei şi invitaţii lor, adunaţi la biserica Parohiei din centrul Moiseiului pentru a participa la târnosirea locaşului de închinare.

Scurt istoric al bisericii
În 1530 există primul document scris despre existenţa unui preot în Moisei. Localitatea este atestată încă înainte de acest an, în anul 1365, cu numele „Moise”, satul format de-a lungul râului Vișeu, între Dealu Mare și Şesul din Sus, la poalele Munților Rodnei, având Vârful Pietrosul Rodnei la sud și Munții Maramureșului la nord. În 1641 apare prima mențiune despre existența unei biserici de lemn, cu hramul „Cuvioasa nostre Parascheva”, localizată în apropierea actualei biserici de piatră.

În acelaşi secol se pomeneşte şi a doua biserică, construită în partea de sus a satului. În timpul ultimei invazii a tătarilor în Maramureşul Voievodal, în 1717, cele două biserici sunt aprinse, astfel că între anii 1720-1721 se construiesc două noi biserici de lemn, cu același hram – „Cuvioasa Parascheva”. În secolul al XIX-lea, pe fondul creșterii demografice a populației, s-a pus problema zidirii unei biserici de zid. Biserica resfinţită azi a fost construită din piatră, între anii 1840-1848, sub păstorirea preoților Ioan Man de Şieu și Andrei Koman, păstrând hramul „Cuvioasa Parascheva”. În 1912, bisericii de piatră i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță, sub păstorirea preotului Alexandru Coman. În 1964 a fost zugrăvită în interior și exterior până la acoperiș, sub păstorirea preotului Mihai Oprișanu, devenit ulterior protopop al Sighetului.

În 1972, sub păstorirea preotului Toma Păunescu, s-a vopsit acoperișul de tablă, turnul și zidăria turnului, iar la interior s-a recondiționat catapeteasma, s-a completat pictura pe boltă și s-a rezidit Sfânta Masă. Biserica a fost sfințită în 14 octombrie 1972 de Preasfințitul Părinte Teofil Herineanul, Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între anii 1981-1982, sub păstorirea preotului Dumitru Timiș, vechiul iconostas este înlocuit cu unul nou și se achiziționează mobilier în toată biserica, între anii 1992-1995 se repictează biserica, în tehnica frescă, de pictorul Teodor Tistu din Şomcuta Mare.
Între anii 2016-2021, sub păstorirea preotului paroh Vasile Tomoiagă și a preotului coslujitor Paul Podină, s-au făcut lucrări ample la biserică: s-a refăcut casa scărilor de acces la cor; s-au turnat alei în jurul bisericii; s-au refăcut treptele exterioare; s-au schimbat geamurile și ușile; a fost zugrăvită biserica în exterior; s-a montat mochetă nouă în biserică; s-a confecționat un nou mobilier bisericesc și s-a reorganizat Sfântul Altar, punându-se granit pe jos și refăcându-se Sfânta Masă după indicațiile eparhiale. Ca urmare a acestor lucrări, se impunea ca biserica să fie târnosită.

Slujba de târnosire
Slujba de târnosire a bisericii din Moisei Centru s-a desfășurat după toate reglementările eparhiale: Sfânta Masă a fost zidită din cărămidă aparentă, peste care s-a pus o tablă de marmură, foarte rezistentă. În piciorul Sfintei Mese s-au pus, în pat de nisip foarte uscat, Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici şi cele două Documente de Sfinţire existente, introduse într-un tub de oţel inoxidabil, cu capac cu închidere ermetică, care nu se distruge în timp, peste care s-a aşezat, la urmă, partea decupată din tabla de granit a Sfintei Mese, peste care s-a pus ceară curată de albine, topită, asigurată de farmacistul Vasile Cozneac, un vestit apicultor din Vişeu de Sus.

În cele patru colţuri ale Sfintei Mese, în locurile special decupate în tabla de marmură, s-au pus cele patru icoane ale celor patru Sfinţi Evanghelişti, Matei, Ioan, Luca şi Marcu, gravate în plăci de granit, pentru ca şi ele să ţină multe sute de ani, care au fost sigilate cu ceară topită de albine. Peste Sfânta Masă s-au aşezat cele trei veşminte care o împodobesc, iar apoi cele trebuitoare săvârşirii Sfintei Liturghii: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfântul Chivot, două Sfinte Cruci de binecuvântare, două sfeştnice, candela, iar ataşată Sfintei Mese Sfânta Cruce cea mare, care ca să stea acolo mereu.

Au fost miruite cu Sfântul şi Marele Mir exteriorul şi interiorul bisericii, Catapeteasma şi Sfintele Icoane de pe ea, pictura din Sfântul Altar şi Proscomidiarul, precum şi Sfânta Masă. Au fost citite după tipic toate rugăciunile de sfinţire, unele în genunchi. Pe lângă hramul istoric „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a dăruit bisericii şi al doilea hram „Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş”.

Sfânta Liturghie arhierească
Din soborul de peste 25 de preoţi şi diaconi au făcut parte Arhim. Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Arhim. Rafail Mîţ, vicar eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Pr. Vasile Tomoiagă, paroh, Pr. Paul Podină, coslujitor, Pr. Dumitru Timiş, fost paroh timp de 41 de ani, Pr. Vlad Călin, secretar protopopesc la Vişeu, Protos. Antonie, stareţul Schitului „Sfântul Gheorghe” Borşa, Pr. Matei Şandru, paroh în Moisei II, Pr. Vlad Samoilă, paroh în Moisei Lunci, Pr. Constantin Nagyosi, de la Moisei III, Pr. Dacian Popescu din Deva, Hunedoara, Pr. Gavril Roman, paroh în Borşa Repedea, Pr. Nicoară Grec, paroh la biserica Pietroasa Borşa, Pr. Daniel Magdău, paroh în Şieu, Pr. Adrian Tămaş, din Dragomireşti, Pr. Gavriş Vancea paroh în Săliştea de Sus – Centru, Pr. Marius Gheorghe Cocan, paroh în Parohia Turda Veche, judeţul Cluj, Pr. Vasile Cupşenar – Săcel II, Pr. Nicolae Pintea – Săliştea de Sus I, Pr. Vasile Tuns, paroh în Cerneşti, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, alţi preoți invitaţi.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois, iar la Chinonic au interpretat câte o priceasnă Arhid. Vlad Verdeş şi Mariuca Verdeş din Călineşti.

„Oamenii lui Dumnezeu nu îşi depăşesc limitele mandatului”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

„El, Mântuitorul, trebuie să crească, iar eu, adică Ioan Botezătorul, trebuie să mă micşorez. Aşa a fost Sfântul Ioan Botezătorul. Aşa privesc Sfinţii, oamenii lui Dumnezeu. De aceea l-a numit Mântuitorul cel mai mare bărbat născut din femeie. De nimeni n-a zis aşa. Apoi Mântuitorul i-a trimis pe mare pe Apostoli, i-a silit să intre în corabie, ca să vadă cât durează slava lumii şi deşertăciunea ei. Ei puteau să fi înghiţiţi de valuri, dar Hristos ştia ce se va întâmpla: că se va stârni furtuna, că la va fi împotrivă, că, de fapt, marea aceea pe care trebuiau să o traverseze în patru ore o vor traversa în mult mai mult timp, erau 12 km şi aveau nişte ambarcaţiuni cu pânze şi cu vâsle, trecuseră 8 ore sau mai bine, poate 12 ore, şi erau doar în mijlocul mării. Să vadă ce înseamnează deşertăciunea deşertăciunilor. Aţi vrut ca Eu, Iisus Hristos, să fiu rege şi voi să fiţi miniştri. Iată. Iată, ce-i lumea. Nu asta v-am adus Eu, mărire lumească şi pământească.

Eu v-am adus slavă înaintea lui Dumnezeu şi iubirea oamenilor pentru binele pe care o să-l faceţi în lume, pentru că Apostolii trebuiau să rămână ca să ducă mai departe, când Hristos şi-a încheiat activitatea de trei ani şi jumătate pe Pământ, a Pătimit, S-a Răstignit, a murit, a Înviat a treia zi, S-a înălţat la Ceruri, au rămas ei, Apostolii, ca să ducă Evanghelia pe tot pământul şi s-o propovăduiască.

Mântuitorul le-a pregătit altceva Apostolilor, că dacă ar fi fost regi şi împăraţi n-ar fi vorbit un colţ de pagină de istorie despre ei, dar aşa vorbeşte Cartea Cărţilor, Sfânta Scriptură, despre rolul Sfinţilor Apostoli. Asta le-a pregătit-o Mântuitorul. Şi a vrut să-i lecuiască, să vadă că într-o clipă se duce toată slava lumii. Puteau să fie înghiţiţi de mare, că barca lor era ca o covată pe valurile mării în vânt. Şi i-a salvat. Le-a dat ce n-au sperat vreodată. I-a trecut în istoria Bisericii şi după Hristos sunt Apostolii şi apoi Episcopii şi Preoţii. Apostolii au lăsat Episcopii, care au deplinătatea harului, care, la rândul lor, dau preoţia preoţilor şi diaconilor şi Biserica lui Hristos merge înainte de 2000 ani” – a spus PS Iustin.

„Apoi, mai reţinem şi faptul că poporul a dat slavă lui Dumnezeu. Cu toţii s-au liniştit când Mântuitorul a intrat în corabie, a certat vânturile şi valurile şi ele s-au liniştit. Şi să nu vă miraţi: oamenii lui Dumnezeu, care cred în puterea lui Hristos şi în ajutorul Lui, şi astăzi fac minuni. Şi au făcut întotdeauna. La rândul lor, au făcut minuni şi Apostolii. Au înviat morţi şi au vindecat slăbănogi. Şi Apostolii, cu puterea lui Hristos au făcut, că au chemat numele lui Hristos în ajutor ca să poată să facă minuni în numele lui Iisus, puterea de a face minuni, de a linişti furtunile, vânturile şi valurile. Pentru că, ce reţinem? Când S-a urcat Hristos în corabie, furtuna s-a liniştit dintr-o dată. Instantaneu. Ce învăţăm? Că noi, oamenii, cu sau fără voia noastră, putem ajunge în furtună.

Poate Dumnezeu îngăduie, că i-a silit pe Apostoli, ştiind că se va stârni furtuna. Putem să ajungem în furtună, dar să nu uităm niciodată că Stăpânul Universului, Făcătorul Cerului şi al Pământului, Iisus Hristos Mântuitorul, Domnul Dumnezeul nostru, este la cârmă, este cu noi. Mai avem un episod, când s-a stârnit furtună şi Apostolii se chinuiau şi Mântuitorul dormea la cârmă şi L-au trezit şi au zis Învăţătorule, pierim. Tu dormi? Că era istovit, ca om. Mântuitorul s-a obosit. A fost flămând, i-a fost sete, i-a fost somn. A fost în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Trupul nostru l-a luat exact. Nu l-a absolvit de starea lui, ca să simtă exact ce simte un om. Asta a vrut Dumnezeu, ca să simtă în trup. Şi cu acelaşi trup S-a Înălţat la Cer, e adevărat îndumnezeit. Poartă trupul nostru, stă de-a dreapta Tatălui” – a mai precizat Preasfinția Sa.

Distincţii
Preotul paroh Vasile Tomoiagă, care are peste 20 de ani de slujire clericală în această biserică, a fost distins cu rangul de stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce. Preotul coslujitor Paul Podină a fost distins cu rangul de iconom, cu dreptul de a purta brâu roşu.

Consiliul Parohial şi corul parohiei, dirijat de Maria Şofronici, au fost distinşi cu Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”.

Arhim. Rafail Mîţ, vicar eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, fiu al satului Moisei, a fost distins cu Ordinul Omagial „Preot Nicolae Gherman”.

Primarul Moiseiului, Grigore Tomoiagă, a fost distins cu Ordinul Omagial „Preot Nicolae Gherman”.

La final, Preotul paroh Vasile Tomoiagă a adus mulţumiri Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, credincioşilor, oficialităţilor şi tuturor invitaţilor pentru prezenţă şi ajutor la înnobilarea bisericii, iar drept mulţumire, credincioşii şi cei doi preoţi i-au dăruit Preasfinţiei Sale o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, informează Andrei Fărcaş,
redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.

Lasă un comentariu