Diana Iluț a fost numită manager de destinație al OMD Maramureș - 3 ore în urmă
Fetiță de 4 ani, adusă inconștientă la spital. Mama vorbește de un accident, procurorii suspectează o tentativă de crimă - 4 ore în urmă
Activități dedicate Zilei europene a numărului de urgență 112 în Baia Mare - 4 ore în urmă
„Un drum lung, greu, dar plin de sens”: Îndrăgita artistă Daciana Vlad a publicat o carte despre Cimitirul Vesel de la Săpânța - 5 ore în urmă
Serviciul Județean de Ambulanță Maramureș și-a deschis larg porțile pentru elevii Școlii Postliceale „Carol Davila” Baia Mare - 6 ore în urmă
CS Minaur își joacă în deplasare calificarea în Final Four-ul Cupei României - 6 ore în urmă
Toate indiciile arată că CCR va amâna din nou votul pentru pensiile speciale - 6 ore în urmă
În Bontăieni se va organiza „Șezătoarea de altădată”, ediția a III-a - 7 ore în urmă
Trimiși după gratii pentru trafic de droguri de mare risc - 7 ore în urmă
Spectacolul „Fetița cu chibrituri”, o experiență de neuitat pentru spectatorii din Moisei - 8 ore în urmă
„Odaia bună” – spațiul memoriei și al zestrei în casa țărănească maramureșeană
Centrul Culturii Tradiționale Maramureș readuce în atenția publicului semnificația „odăii bune” din casa țărănească maramureșeană, spațiu emblematic al vieții de familie și al tradițiilor transmise din generație în generație.
„Odaia bună” a unei case țărănești se numea ceie casă, camera de la drum, camera bună, camera de părade. Aceasta reprezenta o cameră „gătată țărănește” cu obiectele valoroase, pregătite ca zestre, făcute de mâna „găzdoaiei” casei sau moștenite de la părinți și strămoși. În această cameră se desfășurau evenimentele importante ale unei familii, aici se primeau musafirii, avea loc pețitul, nunta, petrecerea la „botegiune”, aici se ținea mortul.
Camera de zestre a soției conține „ruda de zestre”. Este o bârnă, o bucată lungă de lemn, agățată de tavan, deasupra patului și pe această rudă, se aranjau diverse țesături maramureșene care care diferă de la o zonă la alta.
Maria Șerba ne vorbește despre ruda de zestre, scoțând în evidență talentul și ingeniozitatea femeilor: „Luau cergile de pă rudă, le spălau la vâltoare, întorceau țolu de pă rudă. Țolu are o margine frumoasă, dar marginea astalaltă era altfel și ele îl întorceau ca să înșele ochii privitorului, să gândească că și-o făcut alt țol nou. Dar el de fapt era același, cu două modele diferite. Și cu covoru de la perete, aveau un chenar deasupra într-un fel, iar jos ca să le încapă forma, nu puneau deloc, doar o cipcă. Sau dacă era modelul simetric și în sus și în jos, atunci îl întorceau și apărea alt model. Știau ele” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 70-71).
Foto – Ilie Tudorel















