Centrul Culturii Tradiționale Maramureș readuce în atenția publicului semnificația „odăii bune” din casa țărănească maramureșeană, spațiu emblematic al vieții de familie și al tradițiilor transmise din generație în generație.
„Odaia bună” a unei case țărănești se numea ceie casă, camera de la drum, camera bună, camera de părade. Aceasta reprezenta o cameră „gătată țărănește” cu obiectele valoroase, pregătite ca zestre, făcute de mâna „găzdoaiei” casei sau moștenite de la părinți și strămoși. În această cameră se desfășurau evenimentele importante ale unei familii, aici se primeau musafirii, avea loc pețitul, nunta, petrecerea la „botegiune”, aici se ținea mortul.
Camera de zestre a soției conține „ruda de zestre”. Este o bârnă, o bucată lungă de lemn, agățată de tavan, deasupra patului și pe această rudă, se aranjau diverse țesături maramureșene care care diferă de la o zonă la alta.
Maria Șerba ne vorbește despre ruda de zestre, scoțând în evidență talentul și ingeniozitatea femeilor: „Luau cergile de pă rudă, le spălau la vâltoare, întorceau țolu de pă rudă. Țolu are o margine frumoasă, dar marginea astalaltă era altfel și ele îl întorceau ca să înșele ochii privitorului, să gândească că și-o făcut alt țol nou. Dar el de fapt era același, cu două modele diferite. Și cu covoru de la perete, aveau un chenar deasupra într-un fel, iar jos ca să le încapă forma, nu puneau deloc, doar o cipcă. Sau dacă era modelul simetric și în sus și în jos, atunci îl întorceau și apărea alt model. Știau ele” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 70-71).
Foto – Ilie Tudorel
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
