Trei urși semnalați pe Valea Usturoiului din Baia Mare. A fost emis mesaj RO-ALERT - 8 ore în urmă
Tradiția merge mai departe: În Sălnița s-a organizat ediția a III-a a evenimentului „Clacă de coasă” - 10 ore în urmă
PS Părinte Iustin s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Bicaz - 10 ore în urmă
Trei tineri interpreți vor reprezenta Maramureșul la Festivalul Național Concurs „Din Comoara Satului” - 14 ore în urmă
Să o susținem pe Ioana Cucu! Fetița din Rohia este în semifinala castingului pentru filmul „Olguța” - 16 ore în urmă
Slujire arhierească la Parohia Ortodoxă Ieudișor - 16 ore în urmă
Urs semnalat pe Valea Usturoiului din Baia Mare - 17 ore în urmă
Paul Ciuci, vocea inconfundabilă a trupei Compact, împlinește astăzi 70 de ani - în urmă
Pilotul român Adrian Rus și-a pierdut viața într-un accident tragic pe circuitul de la Brno - în urmă
„Nunta de Aur”: Cuplurile din Tăuții-Măgherăuș care împlinesc 50 de ani de căsnicie vor fi sărbătorite - în urmă
„Odaia bună” – spațiul memoriei și al zestrei în casa țărănească maramureșeană
Centrul Culturii Tradiționale Maramureș readuce în atenția publicului semnificația „odăii bune” din casa țărănească maramureșeană, spațiu emblematic al vieții de familie și al tradițiilor transmise din generație în generație.
„Odaia bună” a unei case țărănești se numea ceie casă, camera de la drum, camera bună, camera de părade. Aceasta reprezenta o cameră „gătată țărănește” cu obiectele valoroase, pregătite ca zestre, făcute de mâna „găzdoaiei” casei sau moștenite de la părinți și strămoși. În această cameră se desfășurau evenimentele importante ale unei familii, aici se primeau musafirii, avea loc pețitul, nunta, petrecerea la „botegiune”, aici se ținea mortul.
Camera de zestre a soției conține „ruda de zestre”. Este o bârnă, o bucată lungă de lemn, agățată de tavan, deasupra patului și pe această rudă, se aranjau diverse țesături maramureșene care care diferă de la o zonă la alta.
Maria Șerba ne vorbește despre ruda de zestre, scoțând în evidență talentul și ingeniozitatea femeilor: „Luau cergile de pă rudă, le spălau la vâltoare, întorceau țolu de pă rudă. Țolu are o margine frumoasă, dar marginea astalaltă era altfel și ele îl întorceau ca să înșele ochii privitorului, să gândească că și-o făcut alt țol nou. Dar el de fapt era același, cu două modele diferite. Și cu covoru de la perete, aveau un chenar deasupra într-un fel, iar jos ca să le încapă forma, nu puneau deloc, doar o cipcă. Sau dacă era modelul simetric și în sus și în jos, atunci îl întorceau și apărea alt model. Știau ele” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 70-71).
Foto – Ilie Tudorel















