Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Emoțiile nu sunt problema. Interpretarea lor este - 6 ore în urmă
Laguna Albastră de la Poiana Botizii, primul obiectiv amenajat al traseului tematic „101 Minuni de la Capătul Lumii – Băiuț” - 6 ore în urmă
Liber la trafic: Pasajul de la Clubul Văcarilor a fost recepționat oficial - 6 ore în urmă
Apariție editorială: „Episcopia greco-catolică de Gherla (1853-1930). Protopopiatul greco-catolic al Vișeului” – autor Lazăr Năsui - 11 ore în urmă
Ion Șiugariu, omagiat la Casa Memorială din Băița printr-un medalion cultural dedicat operei și memoriei sale - 11 ore în urmă
Maestrul Dumitru Dobrican va primi titlul de Cetățean de Onoare al județului Maramureș - 12 ore în urmă
„Alege viața! Spune NU drogurilor!”: DGASPC Maramureș continuă acțiunile de prevenire a consumului de substanțe interzise - 12 ore în urmă
Tineri români și chinezi, în vizită la Instituția Prefectului- Județul Maramureș - 13 ore în urmă
„Youth at the Top”: Elevii din Vișeu de Sus au explorat ecosistemele din Parcul Natural Munții Maramureșului - 13 ore în urmă
Vizite pastorale în patru parohii din Protopopiatul Ortodox Vișeu - 14 ore în urmă
„Odaia bună” – spațiul memoriei și al zestrei în casa țărănească maramureșeană
Centrul Culturii Tradiționale Maramureș readuce în atenția publicului semnificația „odăii bune” din casa țărănească maramureșeană, spațiu emblematic al vieții de familie și al tradițiilor transmise din generație în generație.
„Odaia bună” a unei case țărănești se numea ceie casă, camera de la drum, camera bună, camera de părade. Aceasta reprezenta o cameră „gătată țărănește” cu obiectele valoroase, pregătite ca zestre, făcute de mâna „găzdoaiei” casei sau moștenite de la părinți și strămoși. În această cameră se desfășurau evenimentele importante ale unei familii, aici se primeau musafirii, avea loc pețitul, nunta, petrecerea la „botegiune”, aici se ținea mortul.
Camera de zestre a soției conține „ruda de zestre”. Este o bârnă, o bucată lungă de lemn, agățată de tavan, deasupra patului și pe această rudă, se aranjau diverse țesături maramureșene care care diferă de la o zonă la alta.
Maria Șerba ne vorbește despre ruda de zestre, scoțând în evidență talentul și ingeniozitatea femeilor: „Luau cergile de pă rudă, le spălau la vâltoare, întorceau țolu de pă rudă. Țolu are o margine frumoasă, dar marginea astalaltă era altfel și ele îl întorceau ca să înșele ochii privitorului, să gândească că și-o făcut alt țol nou. Dar el de fapt era același, cu două modele diferite. Și cu covoru de la perete, aveau un chenar deasupra într-un fel, iar jos ca să le încapă forma, nu puneau deloc, doar o cipcă. Sau dacă era modelul simetric și în sus și în jos, atunci îl întorceau și apărea alt model. Știau ele” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 70-71).
Foto – Ilie Tudorel















