Serialul „Clipa de natură” continuă cu o poveste despre biodiversitatea urbană privită nu doar prin ochii specialiștilor, ci și prin curiozitatea unei tinere generații venite din mai multe țări. Începem astăzi prezentarea, în mai multe episoade, a proiectului Erasmus „City’s unspoken voices for inclusive sustainability”, desfășurat la Baia Mare. Conf. univ. Claudia Marian, coordonatoarea evenimentului, ne conduce prin prima zi a unei săptămâni în care știința, educația și natura s-au întâlnit într-o experiență comună, vie, memorabilă.
Biodiversitatea urbană celebrată, analizată și gata de a fi subiect de educație și formare, de către tânăra generație.
„Studenți la arhitectură, mediu, biologie, viitoare cadre didactice pentru învățământul preșcolar, viitori asistenți sociali, dar și licențiați în limbă și literatură au participat împreună la proiectul Erasmus ”City’s unspoken voices for inclusive sustainability” (Vocile nerostite ale orașului pentru o sustenabilitate incluzivă).
De ce vocile nerostite ale orașului? Cuprinși de alergătura zilnică între casă, serviciu, îndatoriri legate de copii, școală și meditații, sau chiar în clipele de răgaz, suntem extrem de centrați pe noi, pe ceea ce ne place, pe ceea ce este la modă sau ”în tendințe”, ceea ce ni se cuvine și gata să ne susținem cu vehemență drepturile și părerile. Uităm, dacă am știut vreodată, că în preajma noastră sute de vietăți tăcute, împart cu noi străzile și marginile lor, parcurile și grădinile, aerul mai mult sau mai puțin pur, apa Săsarului și tot ceea ce presupune orașul.
Celor două inimi ale emblemei băimărene, în roșu și albastru, s-ar cuveni să le adăugăm și una verde care să celebreze viața, în totalitatea formelor sale, din orașul pe care îl iubim, sau cel puțin, așa pretindem.
Studenții Centrului Universitar Nord din Baia Mare, alături de colegii lor polonezi, italieni, slovaci și tadjici, timp de o săptămână s-au oprit ascultând vocile nerostite ale orașului. În ciuda caniculei, nimeni și nimic nu i-a putut opri ca zilnic să țeasă o frumoasă poveste despre știință, prietenie și mai ales atașament față de tot ceea ce este frumusețe și viață.
Povestea a început într-o duminică foarte călduroasă din luna iulie, când aerul fluid de consistența nectarului, nu a reușit să estompeze elanul tinerilor ajunși în Baia Mare, iar gândurile și entuziasmul lor a fost asemenea lampioanelor care s-a înălțat în vazduhul orașului.
Și-a fost ziua I: începutul săptămânii, ca început al aventurii, i-a reunit în amfiteatrul clădirii de pe strada Victoriei a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, prezentându-se, luând contact pentru prima dată cu România, cu Baia Mare, dar mulți dintre ei și cu povestea viețuitoarelor din orașe. Introducerea teoretică succintă și punctată a dezvăluit de ce orașele verzi sunt nu doar mai frumoase, ci și mai prietenoase cu omul, iar calitatea vieții susține sănătatea noastră; de ce am dori să avem pajiști înflorite în loc de minimalismul gazonului și de ce a ocroti toate vietățile nu ține doar de specialiști, ci e un atribut al fiecărui cetățean responsabil. Pornind de la Facultatea de Științe, care a fost gazdă și mentor prin concept, cunoștințe și resursă umană implicată științele exacte s-au reunit cu cele umaniste.
Într-o împletire a valorilor tradiției umane cu cele ale naturii, după amiaza a continuat cu aplicații practice în incinta Muzeului etnografic în aer liber. Au descoperit împreună nu doar măiestria și meșteșugul popular transpus în obiecte: case, porți, țesături purtând în sine fiecare, amprenta naturii și a viului; fiecare obiect sau simbol din muzeu, a fost cândva un arbore, un fir de in, cânepă sau mătase, o culoare vegetală sau minerală, rafinate de inteligența umană, în armonia deplină cu biodiversitatea. Ca într-un sat autentic, duzii și cireșii, bătrânii meri, iarba proaspăt cosită, dar și fâneața lăsată ca florile să perpetueze prin semințe bogăția de ierburi, hrănind fluturii, bondarii și albinele, au vorbit tinerilor cu voci nerostite, despre prezența lor, bucuria găsirii fiecărei specii și despre modestul rol pe care îl are fiecare în economia naturii și a viului. Tainice ca simbolurile porților și crucilor de lemn, au fost semnele date de vietăți.
Stejarii falnici ascund rădăști cornute care nu mușcă, nu înțeapă, doar consumă resturile de lemn mort, specie ocrotită în rețeaua Natura 2000. Pajiștile cu zeci de specii de ierburi, împestrițate de culorile florilor freamătă de gâze. Nu sunt dușmanii noștri, cele mai multe, nu atacă și nu fac rău. Binele lor se traduce în abundența fructelor datorate polenizării, dar și în menținerea echilibrelor fine, pentru că cei mai aprigi controlori ai afidelor, țânțarilor și musculițelor nu sunt insecticidele, ci buburuzele, urechelnițele și gândacii.
Viitorii arhitecți polonezi nu au contenit să fie uimiți de bijuteriile arhitectonice ale satului maramureșean, iar noi toți, biologi și filologi, de lista lungă a vietăților din incinta acestuia. Biodiversitatea ne-a surprins pe toți deopotrivă, realizând că muzeul etnografic, ca matcă a esențialității, nu e doar despre ce știe să facă omul, despre originea tehnologiei, dar mai ales despre cum omul e parte din natură și nu stăpânul acesteia. Pe înserat, am plecat din muzeu prieteni între noi și prieteni cu florile, cu gâzele și cu păsările ceriului. Și-am văzut cu toții că asta a fost bine!
Conf. univ. Claudia Marian
În episoadele următoare ale serialului „Clipa de natură” vom continua, alături de conf. univ. Claudia Marian, povestea acestei săptămâni dedicate vocilor nerostite ale orașului. Vom descoperi, pas cu pas, cum biodiversitatea poate deveni experiență, cunoaștere și responsabilitate pentru tinerii chemați să modeleze orașele și comunitățile noastre de mâine.
Vasile Petrovan
Citește și:
Clipa de natură
