Citind un comunicat al Poliției de Frontieră, nu am putut să nu rămân surprins de niște cifre care, recunosc, sunt greu de imaginat. În data de 24.03.2025, într-o singură zi, polițiștii de frontieră de la frontiera externă a țării noastre (granița cu Serbia, R. Moldova și Ucraina, dar și cursele maritime și aeriene care sosesc din afara spațiului Schengen) au efectuat formalitățile pentru trecerea frontierei (atât pe sensul de intrare, cât şi pe cel de ieşire) pentru aproximativ 51.500 de persoane, cetățeni români și străini şi peste 11.800 de mijloace de transport care au tranzitat frontiera. Până aici, nimic ieșit din comun.
Dar, uitându-mă la bilanțul ultimilor trei ani, am dat peste un număr care m-a făcut să clipesc de două ori: 11.338.736 de cetățeni ucraineni au intrat în România începând cu 10 februarie 2022 și până acum. Da, ați citit bine, peste 11 milioane de oameni! E ca și cum o treime din populația Ucrainei de dinainte de război ar fi trecut granița în România.
Este imposibil să nu te întrebi unde au mers toți acești oameni. Mulți dintre ei au folosit România doar ca punct de tranzit spre vestul Europei,dar un număr semnificativ a ales să rămână.
Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, la finalul anului 2024, 177.914 ucraineni beneficiau de protecție temporară la noi. Totuși, în mod real, cifrele au fluctuat. La sfârșitul lui 2023, în România erau înregistrați 83.765 de refugiați, față de 112.967 în luna februarie a aceluiași an.
Se pare că, pe măsură ce situația s-a schimbat, unii s-au întors acasă, alții au plecat mai departe. Dar faptul că am reușit, ca țară, să gestionăm un asemenea aflux de oameni rămâne un lucru remarcabil. Nu cred că cineva s-ar fi gândit vreodată că România va deveni, peste noapte, un refugiu pentru milioane de oameni aflați în nevoie. Și totuși, s-a întâmplat.
Vasile Petrovan
