Pe 1 martie, în România se sărbătorește Mărțișorul, cel mai cunoscut simbol al primăverii. La prima vedere, pare doar un mic șnur alb-roșu, uneori împodobit cu o figurină, dar în spatele său se află secole de tradiții, credințe și legende. Mărțișorul nu este doar un obiect, ci un simbol al speranței, al reînnoirii și al bucuriei. În fiecare an, de 1 martie oamenii dăruiesc și primesc mărțișoare, creând o punte între generații și comunități.
Mărțișorul face parte din patrimoniul cultural imaterial al UNESCO, înscris în 2017 printr-un dosar multinațional (România, Republica Moldova, Macedonia și Bulgaria). Este recunoscut ca simbol al identității culturale și al continuității tradițiilor populare.
Originea mărțișorului este veche de mii de ani. Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, când se sărbătorea „Matronalia”, dedicată lui Marte, zeul războiului, al vegetației și al primăverii. Totodată, în tradiția dacică, mărțișorul era purtat ca amuletă de protecție solară și fertilitate. Roșul simboliza sângele, viața și soarele, iar albul claritatea apelor și puritatea. Șnurul bicolor reprezenta armonia celor două forțe.
Dovezi arheologice din situl Schela Cladovei (Mehedinți) arată că încă de acum 8.000 de ani oamenii purtau coliere cu pietricele albe și roșii, simbol al primăverii și al protecției. De-a lungul timpului, mărțișorul a evoluat de la monede de aur sau argint la pietre colorate, mărgele, figurine și flori. Tradiția s-a răspândit în tot spațiul balcanic, influențând și alte popoare: bulgarii (Martenitsa), albanezii (Lidhka) și macedonenii. În Bulgaria, mărțișorul are forma unor șnururi alb-roșii sau a două păpuși mici, numite Pizho și Penda, simboluri ale longevivității, sănătății și fertilității.
Mărțișorul este învăluit de legende care explică semnificația sa simbolică:
Legenda Voinicului și Soarelui: Soarele, transformat într-un tânăr frumos, a fost răpit de un zmeu. Lumea a trăit în întuneric până când un voinic curajos l-a eliberat. Sângele lui, căzut pe zăpadă, a dat naștere ghioceilor – primii vestitori ai primăverii. Din acest moment, oamenii au început să împletească fir alb și roșu, simbolizând lumina și viața.
Legenda Miresei Primăverii: Primăvara, sub forma unei mirese, lupta cu Iarna pentru a aduce căldură și flori pe pământ. În luptă, Primăvara s-a rănit, iar sângele ei a redat viață ghioceilor, învingând iarna.
Legenda dacică: Dacii primeau înainte de lupte un șnur alb-roșu, simbol al curajului și al purității, purtat până la sosirea primăverii.
Legenda Babei Dochia: Baba Dochia urcă cu oile pe munte, purtând 9 cojoace. În funcție de vremea fiecărei zile, se prezicea cum va fi soarta femeilor în acel an: liniștite sau supărate, frumoase sau nu.
Șnurul alb-roșu are un sens profund. Albul simbolizează puritate, lumină, claritate, înțelepciune. Roșul viață, sânge, energie, fertilitate. Împreună, ele simbolizează echilibrul dintre iarnă și primăvară, între viață și moarte, sănătate și boală.
Se spune că purtătoarele mărțișorului vor fi sănătoase, frumoase și ferite de rele. Obiceiurile vechi legate de apă „neîncepută”, de munca și activitățile gospodărești din 1 martie sau de legătura șnurului de crengile pomilor au fost păstrate până azi, demonstrând legătura strânsă dintre oameni și natură. Cel mai lung mărțișor din lume a fost realizat în Vidin, Bulgaria, și măsura aproape 17 km și a fost adus în România la Buzău în 2016, pentru a fi admirat de comunitate.
Mărțișorul nu este doar un șnur sau o amuletă, ci o punte între tradiție și prezent, între om și natură. Este simbolul primăverii, al speranței și al bucuriei de a dărui. De la vechile legende la formele moderne, mărțișorul rămâne un element central al culturii românești, aducând lumină și optimism în viața fiecăruia.
Așa cum spune și poezia populară: „1 Martie călător / Îţi aduce-un mărţişor/Şi pe firul lui subţire / Mult noroc şi fericire”.
Vasile Petrovan
