Pe 1 martie 1837 se celebrează memoria lui Ion Creangă, unul dintre cei mai iubiți și influenți scriitori români. Această dată apare în autobiografia scriitorului și este reținută de mulți critici și biografi ca fiind cea mai credibilă, deși există alte surse vechi bazate pe documente de arhivă ce menționează data de 10 iunie 1839 ca variantă alternativă. Astfel, ziua de 1 martie 1837 a intrat în tradiția culturală românească ca moment de celebrare a unuia dintre cei mai autentici povestitori ai literaturii române, a cărui operă a influențat generații întregi de cititori, mici și mari.
S-a născut într‑o familie numeroasă, având șapte frați și surori (Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre), în satul Humulești din regiunea Moldovei, un loc care avea să devină, prin portretele sale vii și pline de umor, scena de desfășurare a celor mai memorabile pagini ale literaturii române. A avut o copilărie autentică în mijlocul comunității rurale, iar experiențele sale timpurii, pline de întâmplări și personaje pitorești, au constituit materialul viu al creațiilor sale.
A studiat la școala satului, apoi la seminarul teologic din Iași, unde i-a înflorit dragostea pentru limbaj și povestire. Mai târziu, și-a început cariera ca dascăl influențând generații de elevi, îmbinând educația cu talentul narativ.
Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Amintiri din copilărie”, un roman autobiografic în care își povestește aventurile și poznele din sat cu sinceritate, umor și vivacitate neasemuită. Textul oferă o frescă vie a vieții rurale din Moldova secolului al XIX-lea și rămâne una dintre cele mai influente pagini ale literaturii române pentru toate vârstele. Celebrele episoade, cum ar fi furtul cireșelor sau scăldatul la Ozana, sunt astăzi simboluri ale copilăriei pline de candoare și energie.
Pe lângă „Amintiri…” și basmele cu personaje fantastice, Creangă a scris o serie de povestiri și basme pătrunzătoare, pline de umor și înțelepciune populară, precum Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Povestea lui Harap-Alb sau Ivan Turbincă, povești ce îmbină folclorul cu observația socială, imaginile simple cu umorul savuros și învățămintele cu spiritul ludic, un stil care a făcut din Creangă un scriitor aparte, apreciat atât de critici, cât și de cititorul simplu.
Astăzi este considerat un clasic al literaturii române. El nu doar a adunat și reprodus povești, ci le-a transpus în scris cu talentul naratorului autentic: limbajul său viu, basmele pline de viață și tonul plin de duh îl diferențiază de toți ceilalți. Criticul literar George Călinescu i-a dedicat un studiu monografic, vizând atât viața, cât și opera sa, contribuind la profesionalizarea imaginii critice a scriitorului și la înțelegerea profunzimii operei sale.
Sub regimul comunist, lucrările sale păreau uneori reinterpretate ideologic, dar farmecul autentic al povestirilor a rezistat și a fost mereu redescoperit de cititori și critici deopotrivă. De aceea, operele lui fac parte astăzi din programa școlară, au inspirat adaptări de teatru și film și sunt citite de generații întregi.
În anii 1880 s-a îmbolnăvit de epilepsie. Deși a murit la doar 52 de ani în urma unei puternice crize în Iași, pe 31 decembrie 1889, a lăsat o amprentă durabilă. Prin poveștile sale, el continuă să aducă zâmbete, reflecții și admirație pentru bogăția culturală a limbii române.
Vasile Petrovan
