În Centrul Vechi din Baia Mare: O seară de colind autentic și tradiție, alături de Grupul Iza - 2 ore în urmă
Lecții de la polițiști pentru elevii de la Școala „Lucian Blaga” - 3 ore în urmă
In memoriam Antoniu Tiberiu Florian, sigheteanul omorât în Revoluția din decembrie 1989 - 4 ore în urmă
CSS Baia Sprie: rezultate impresionante la December Run 2025 - 4 ore în urmă
Elevii de la Liceul Internațional din Baia Mare, în vizită la Muzeul Tarnița din Băița - 4 ore în urmă
Parfumuri contrafăcute scoase la vânzare în parcare - 5 ore în urmă
Despre visul unei Filarmonici la Baia Mare - 5 ore în urmă
Daruri de la polițiștii de frontieră pentru familii cu probleme - 6 ore în urmă
Revoluția Română: 17 decembrie 1989, Timișoara. Ziua în care Ceaușescu a dat ordin să se tragă - 7 ore în urmă
Lăpușencele au adus „Mirosul Crăciunului” pe scena Teatrului Național din București - 7 ore în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: Să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm?
De-a lungul timpului au existat și vor exista multe sintagme și definiții ale postului, care, alcătuind o scurtă propoziție sau o frază mai lungă, te îndeamnă să te gândești cu adevărat la calea postului care poate duce exact spre Împărăția lui Dumnezeu.
Trăind totuși într-o lume complementară și de foarte multe ori duplicitară, ne putem adresa nouă înșine, o întrebare: „Ce este mai important, să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm unii pe alții?”
La o primă judecată a fiecăruia dintre noi cu siguranță aflăm răspunsul la această întrebare tocmai în una dintre cele nouă porunci bisericești, și anume, mai exact, a doua: „Să ținem toate posturile de peste an”. Poate nu ar trebui luată ca și o poruncă, ci mult mai mult, ca o datorie sfântă pe care o avem atât față de Dumnezeu, cât și față de persoana noastră, exact cum ne îndeamnă prima stihiră din Triod a Vecerniei de miercuri seara, glasul al VIII-lea: „postind fraţilor trupește, să postim şi duhovniceşte”.
Dar, aruncând mreaja conștiinței mai către adânc observăm faptul că pe lângă această înfrânare de la alimente, personal, consider că cel mai important este postul de a nu ne „mânca” aproapele, bineînțeles, nu referindu-ne la un canibalism carnivor, nespecific umanității, ci a nu-l suprima pe cel de lângă noi prin diferite acte de voință ale noastre: să nu judecăm, să nu pizmuim, să nu ținem mânie și ură și să nu osândim. Toate acestea sunt urâciuni în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani (14, 3): „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit”.
Așadar, întotdeauna suntem puși în situația de a alege, însă este o libertate de a nu sluji poftei trupului – cum ne învață Apostolul Neamurilor în Epistola către Galateni – ci să postim în Duhul Sfânt, pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură ci dreptate, nevoință și sfințenie.
Și totuși, concluzia poate fi una simplă: postind, să nu mâncăm și ne-postind, să nu (ne) mâncăm între noi sau unii pe alții, ci să ajungem să ne bucurăm împreună de slăvitul praznic al Învierii Domnului!
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu
















