Apel umanitar: Să donăm și să ne rugăm pentru Cristina Conț, o tânără grav rănită în urma unui accident - 29 minute în urmă
Atenție la căpușe! Medicii au recomandări privind ieșirea la iarbă verde - 33 minute în urmă
Se schimbă legea pentru persoanele cu dizabilități - 45 minute în urmă
Juniorii 4 ai Academiei de Handbal Minaur Baia Mare au reușit să-și asigure calificarea în cadrul turneului final al categoriei - 56 minute în urmă
CS Minaur s-a calificat în Final Four-ul Cupei României - 1 oră în urmă
Trei băieți și trei fete Wild Cats Baia Mare sunt selectați la lotul regional - 1 oră în urmă
Programul Poștei Române de sărbători - 1 oră în urmă
Ce artiști cântă anul acesta la Udătoriul din Șurdești - 1 oră în urmă
Într-o zi de 2 mai se stingea din viață, pictorul Leonardo da Vinci - 2 ore în urmă
Ce cadouri să alegem de Paște - 2 ore în urmă
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu: Să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm?
De-a lungul timpului au existat și vor exista multe sintagme și definiții ale postului, care, alcătuind o scurtă propoziție sau o frază mai lungă, te îndeamnă să te gândești cu adevărat la calea postului care poate duce exact spre Împărăția lui Dumnezeu.
Trăind totuși într-o lume complementară și de foarte multe ori duplicitară, ne putem adresa nouă înșine, o întrebare: „Ce este mai important, să mâncăm sau să nu (ne) mâncăm unii pe alții?”
La o primă judecată a fiecăruia dintre noi cu siguranță aflăm răspunsul la această întrebare tocmai în una dintre cele nouă porunci bisericești, și anume, mai exact, a doua: „Să ținem toate posturile de peste an”. Poate nu ar trebui luată ca și o poruncă, ci mult mai mult, ca o datorie sfântă pe care o avem atât față de Dumnezeu, cât și față de persoana noastră, exact cum ne îndeamnă prima stihiră din Triod a Vecerniei de miercuri seara, glasul al VIII-lea: „postind fraţilor trupește, să postim şi duhovniceşte”.
Dar, aruncând mreaja conștiinței mai către adânc observăm faptul că pe lângă această înfrânare de la alimente, personal, consider că cel mai important este postul de a nu ne „mânca” aproapele, bineînțeles, nu referindu-ne la un canibalism carnivor, nespecific umanității, ci a nu-l suprima pe cel de lângă noi prin diferite acte de voință ale noastre: să nu judecăm, să nu pizmuim, să nu ținem mânie și ură și să nu osândim. Toate acestea sunt urâciuni în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani (14, 3): „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit”.
Așadar, întotdeauna suntem puși în situația de a alege, însă este o libertate de a nu sluji poftei trupului – cum ne învață Apostolul Neamurilor în Epistola către Galateni – ci să postim în Duhul Sfânt, pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură ci dreptate, nevoință și sfințenie.
Și totuși, concluzia poate fi una simplă: postind, să nu mâncăm și ne-postind, să nu (ne) mâncăm între noi sau unii pe alții, ci să ajungem să ne bucurăm împreună de slăvitul praznic al Învierii Domnului!
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu