Comemorare la Preluca Veche: troiță ridicată în memoria preotului Sandu Mihai Tămaș, la un an de la trecerea sa la Domnul - 33 minute în urmă
Lacul Țuli a găzduit cea de-a IV-a ediție „O Zi pe Lac” - 34 minute în urmă
Lucrările pe DJ 186 Bârsana – Vadu Izei avansează - 40 minute în urmă
Incendiu într-un apartament de pe bulevardul Decebal din Baia Mare. 33 de locatari au fost evacuați - 45 minute în urmă
Elevii Colegiului „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației au obținut Mențiune la Festivalul Internațional de Book-Trailere BOOVIE 2026 - 1 oră în urmă
SVSU Recea, medalie de bronz pentru România la Campionatul Mondial al pompierilor voluntari - 1 oră în urmă
Școala Populară de Artă Baia Mare deschide înscrierile pentru anul școlar 2026–2027 - 1 oră în urmă
27 iulie 1983, s-a născut Smiley, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români - 3 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, 27 iulie 2026 - 4 ore în urmă
Maramureșencele Sara Șunea și Carla Marchiș, în lotul României la Campionatul European de Șah pe Echipe pentru Tineret 2026 - 17 ore în urmă
Cornel Grama, ”patriarh al geologiei maramureșene”, a plecat să prospecteze alte tărâmuri
Lumea încă știe ce a însemnat mineritul pentru Maramureș, dincolo de reziduuri și poluare: a însemnat prosperitate, trai bun, forță, performață și sintagma ”Baia Mare, a doua capitală a sportului românesc” (în acele timpuri, nici nu i s-ar fi permis să fie prima). Iar acest minerit a avut oameni emblematici, care i-au jalonat destinul.
Unul dintre aceștia e Cornel Grama, sosit în Maramureș în 1951 la o întreprindere care, în timp, s-a impus cu numele de Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice (IPEG) Baia Mare. Și de la care nu a mai plecat decât în pensie, în perioada când deja apăruseră seisme rău prevestitoare pentru mineritul maramureșean. Nu a plecat din lașitate, ci fiindcă venise peste el vârsta de pensionare, după ani de muncă și trei decenii în care a fost, neîntrerupt, directorul general al IPEG. Nu a plecat fiindcă l-ar fi lăsat puterile, ci fiindcă așa erau legile. Căci puterile și limpezimea minții i-au fost alături în continuare. Dovadă că în jurul vârstei de la 90 de ani încă juca tenis de câmp la categoria veterani sau ținea prelegeri pe teme de minerit (vezi foto din 2015, vorbind la lansarea a lucrării ”Dicționarul geologilor care au lucrat în zona Baia Mare și ariile adiacente – ediția a II-a”).
Cornel Grama s-a stins astăzi, înainte de a atinge „ștufa” (bornă temporală în limbajul mineresc) de 92 de ani (s-ar fi întâmplat în 2 decembrie). Mineritul maramureșean continuă să mai moară puțin câte puțin, odată cu plecarea oamenilor care l-au făcut să trăiască și să conteze, așa cum a fost inginerul Cornel Grama. Sau „domnul director” – ori ”patriarhul geologiei românești”, cum i-au spus cei care l-au cunoscut.
Și dacă nu se va schimba nimic, peste ani lumea nu va mai ști ce a însemnat mineritul pentru Maramureș, fără a consulta vreun dicționar sau vreo lucrare de specialitate. O, tempora…













