Ilie Balaci, 70 de ani de la nașterea unei legende a fotbalului românesc

Sunt fotbaliști pe care îi reții din statistici și fotbaliști pe care oamenii îi țin minte după felul în care îi făceau să se simtă. Ilie Balaci a fost din a doua categorie. Pentru cei care l-au văzut jucând, cifrele spun doar o parte din poveste. Restul ține de eleganța cu care atingea mingea, de curajul cu care intra într-un meci și de impresia că, atunci când balonul ajungea la el, putea urma ceva neașteptat.

La 13 septembrie 2026 se împlinesc 70 de ani de la data la care Ilie Balaci a fost declarat oficial ca fiind născut. Există aici o mică particularitate biografică: AGERPRES consemnează că s-a născut, în realitate, la 8 septembrie 1956, în Bistreț, județul Dolj, dar a fost declarat cinci zile mai târziu, pe 13 septembrie. Tocmai de aceea, în diferite surse apar ambele date. Enciclopediile și unele materiale ale Federației Române de Fotbal folosesc 13 septembrie, în timp ce alte documente FRF și AGERPRES menționează 8 septembrie.

Fotbalul a intrat devreme în viața lui. La nouă ani era deja legitimat la copiii Universității Craiova, iar în 1973, pe când era încă adolescent, debuta în prima divizie. Nu i-a trebuit mult până să devină mai mult decât un tânăr talentat. Craiova acelor ani avea jucători mari și suporteri greu de impresionat, dar Balaci s-a impus repede datorită talentului său. Nu era doar tehnic. Știa unde urma să apară spațiul, când să accelereze și când să lase mingea să facă treaba în locul lui.

În scurt timp a devenit unul dintre simbolurile Universității Craiova, echipa care avea să intre în memoria fotbalului românesc drept Craiova Maxima. Cu el în teren, Universitatea a câștigat trei campionate și patru Cupe ale României. Dar poate mai important decât trofeele a fost drumul european al acelei generații. În sezonul 1982–1983, Craiova a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, o premieră pentru o echipă românească. Balaci se afla în centrul acelui fotbal curajos, ofensiv și lipsit de complexe.

În aprilie 1983, în semifinala cu Benfica a înscris la Craiova din lovitură liberă. Meciul s-a terminat 1–1, iar portughezii au mers în finală datorită golului înscris în deplasare. Pentru Craiova a rămas însă una dintre marile seri ale fotbalului românesc, iar pentru Balaci încă o dovadă că putea juca de la egal la egal cu fotbaliștii marilor echipe europene. Cu câțiva ani înainte marcase și împotriva lui Leeds United, iar Fiorentina fusese și ea una dintre victimele loviturilor sale libere.

A ajuns foarte devreme și la echipa națională. În martie 1974, la numai 17 ani, a debutat împotriva Franței, chiar pe Parc des Princes. UEFA îi atribuie 65 de selecții și opt goluri pentru România, în timp ce unele lucrări istorice ale FRF și AGERPRES contabilizează 69 de apariții, diferența venind din modul în care au fost recunoscute unele partide. Dincolo de statistica exactă, cert este că Balaci a fost unul dintre oamenii esențiali ai naționalei care s-a calificat la Campionatul European din 1984.

La 21 februarie 1984, Universitatea Craiova juca în deplasare cu FC Baia Mare. Balaci avea 27 de ani și se afla în perioada în care mulți îl considerau cel mai bun fotbalist român. În repriza secundă, o intervenție a fundașului Grigore Arezanov i-a provocat o gravă ruptură de ligamente. A fost una dintre acele fracțiuni de secundă care schimbă o carieră. Balaci nu și-a mai recăpătat niciodată nivelul de dinainte. Accidentarea l-a făcut să rateze și EURO 1984, turneul pentru calificarea la care contribuise atât de mult.

FC Baia Mare a câștigat cu 1–0, iar autorul golului a fost chiar Arezanov. A fost, potrivit statisticilor vremii, singurul său gol în prima divizie. Peste ani, fostul fundaș avea să spună că Balaci fusese chiar idolul său și că nu intenționase să îl accidenteze. Balaci, în schimb, a rămas convins că intrarea fusese intenționată. Două perspective care nu mai pot schimba ceea ce s-a întâmplat în acea după-amiază pe terenul din Baia Mare.

Poate că aceasta este una dintre marile întrebări rămase în jurul lui Ilie Balaci: cât de sus ar fi ajuns dacă acea accidentare nu ar fi existat? Avea doar 27 de ani. Fusese ales de două ori consecutiv cel mai bun fotbalist român, în 1981 și 1982, condusese Craiova spre semifinalele unei cupe europene și era deja unul dintre liderii naționalei. A continuat să joace după accidentare. A trecut pe la FC Olt Scornicești și apoi la Dinamo, dar nu și-a mai revenit cu adevărat. Ultimul său meci în prima divizie a fost în decembrie 1987. Avea puțin peste 31 de ani.

Povestea lui nu s-a încheiat însă odată cu ghetele puse în cui. Ca antrenor a avut o carieră pe care în România mulți au privit-o superficial, pentru că cea mai mare parte a succeselor a venit în Africa de Nord și în lumea arabă. În realitate, palmaresul său este impresionant.

A câștigat numeroase trofee în Tunisia, Maroc, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, inclusiv Cupa Campionilor Africii cu Club Africain, iar succesul său în regiune i-a adus un supranume: „Prințul deșertului”.

Ilie Balaci a murit fulgerător la 21 octombrie 2018, la numai 62 de ani. Craiova și fotbalul românesc au pierdut atunci nu doar un fost mare jucător, ci unul dintre ultimii reprezentanți ai unei epoci în care fotbalistul putea deveni legendă fără rețele sociale, campanii de imagine sau contracte de milioane. Îi ajungeau o minge, un stadion plin și câteva secunde în care făcea ceva ce ceilalți nu puteau face.

Poate de aceea a rămas atât de prezent în memoria suporterilor. Nu numai fiindcă a câștigat. Nu numai fiindcă a marcat sau a oferit pase decisive. Ci pentru că oamenii aveau senzația că văd un fotbalist care se bucura de joc. Avea orgoliu, personalitate și defecte, cum au toți oamenii, dar pe teren exista în el o libertate rară.

La 70 de ani de la nașterea sa, discuția despre locul lui între cei mai mari fotbaliști români poate continua la nesfârșit. Dobrin, Balaci, Hagi, fiecare generație își are răspunsul. Chiar Balaci spunea, cu mult bun-simț, că un om de 80 de ani îl va alege poate pe Petschovschi, unul de 60 pe Balaci, iar generația Mondialului din 1994 îl va numi pe Hagi. Poate că nici nu trebuie stabilit un clasament.

Sursa FOTO: Universitatea Craiova

Vasile Petrovan

Citește și: