Două muzee din Maramureș intră într-o mare familie europeană. De la case salvate din sate la patrimoniul care trebuie pregătit pentru viitor
O veste importantă pentru cultură nu vine cu panglici tăiate și clădiri noi. Vine, aparent simplu, prin acceptarea într-o comunitate profesională.Două instituții din Maramureș tocmai au anunțat că au devenit membri instituționali ai Asociației Muzeelor în Aer Liber din Europa – AEOM: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș din Baia Mare și Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației.
Dincolo de titulatură, momentul spune însă ceva mai interesant. Două muzee construite cu decenii în urmă pentru a salva case, gospodării, porți, instalații și fragmente dintr-o lume rurală care începea să dispară intră acum într-o rețea europeană preocupată tocmai de întrebarea care devine tot mai importantă pentru astfel de instituții: cum păstrăm trecutul fără să transformăm muzeul într-un loc rămas el însuși în trecut?
AEOM reunește în prezent peste 60 de muzee în aer liber din 22 de țări europene și este organizație afiliată Consiliului Internațional al Muzeelor – ICOM. În această rețea se află instituții importante din Norvegia, Suedia, Finlanda, Germania, Olanda, Polonia, Cehia și alte state, iar din România fac deja parte, între altele, Muzeul ASTRA din Sibiu, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Acceptarea nu este una automată. Cererile de aderare sunt analizate de conducerea AEOM, iar decizia aparține Adunării Generale. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre înscrierea pe o listă, ci despre intrarea într-o comunitate profesională care schimbă experiență permanent în domenii precum conservarea patrimoniului, managementul muzeal, interpretarea colecțiilor, educația, patrimoniul imaterial, agricultura tradițională sau dezvoltarea durabilă.
Decizia privind cele două instituții maramureșene a fost luată tocmai la reuniunea europeană desfășurată în aceste zile în România. Programul celei de-a 32-a Conferințe AEOM s-a întins între 6 și 11 septembrie, cu reuniunile principale la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și la Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu. Peste 70 de specialiști și directori de muzee au participat la întâlnirea organizată sub patronajul Ministerului Culturii. România a mai găzduit o reuniune AEOM în 1993.
Tema ediției din acest an a fost, de fapt, cheia prin care poate fi înțeleasă și aderarea muzeelor noastre în aer liber ca intermediari culturali și agenți ai schimbării. Specialiștii au discutat despre transformarea relației cu publicul, digitalizare, reprezentarea comunităților, conservarea monumentelor într-un climat care se schimbă și efectele fenomenelor meteorologice extreme asupra patrimoniului. AEOM marchează anul acesta și 60 de ani de existență.
La această întâlnire, muzeul băimărean a fost reprezentat de dr. Monica Mare, managerul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. E un detaliu care merită remarcat fără a transforma reușita instituțională într-una personală. Într-o organizație în care colaborările se nasc tocmai din întâlnirea directă dintre profesioniști, prezența managerului muzeului la conferință și la reuniunile comunității AEOM are greutate. Instituția din Baia Mare anunțase încă de la începutul conferinței că urmărește schimbul de experiență, promovarea patrimoniului maramureșean și identificarea unor noi direcții de colaborare internațională.
Pentru muzeul de pe Dealul Florilor, drumul până aici este lung. Rădăcinile muzeografiei băimărene coboară până în 1899, când lua ființă Asociația Muzeală Băimăreană. Secția de etnografie și artă populară a fost organizată mult mai târziu, în anii ’60, iar Muzeul Satului s-a construit în jurul bisericii de lemn „Sfântul Gheorghe”, adusă din Chechiș încă din 1939. Gospodăriile reunite aici reprezintă cele patru mari zone etnografice ale județului – Chioar, Codru, Lăpuș și Maramureșul istoric.
La Sighetu Marmației, povestea este poate și mai dramatică. În 1926, din inițiativa profesorului Gheorghe Vornicu și sub impulsul ASTREI, era inaugurat Muzeul Etnografic al Maramureșului. O mare parte a colecțiilor s-a pierdut după 1940, iar instituția a trebuit practic reconstruită după război. Francisc Nistor, apoi Mihai Dăncuș au refăcut colecțiile și au dus mai departe ideea unui muzeu în aer liber. Muzeul Satului Maramureșean de pe Dealul Doboieș a fost inaugurat la 30 mai 1981, fiind conceput nu ca o înșiruire de case vechi, ci ca imaginea unei așezări adevărate, cu ulițe, gospodării, poteci și biserică.
Este interesant că cele două instituții nu ajung împreună în Europa pentru prima dată. În iarna 2025–2026, muzeele din Baia Mare și Sighet au fost partenere în ampla expoziție internațională „Misterul măștii populare românești”, prezentată la Castelul Vsetín din Republica Cehă, alături de Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Muzeul Țării Crișurilor. A fost deja un exercițiu concret de scoatere a patrimoniului maramureșean din granițele sale geografice și de punere a lui în dialog cu alte tradiții europene.
La Baia Mare, preocuparea pentru trecerea muzeului dincolo de formula clasică a vitrinei și etichetei este vizibilă și în proiectele recente. În 2025, instituția a introdus prin proiectul „Fain în sat” instrumente precum aplicația pentru telefon, ghidurile audio și experiențe VR, alături de expoziții, ateliere și proiecte internaționale. Este exact genul de tranziție despre care s-a vorbit și la conferința AEOM: patrimoniul rămâne același, dar limbajul prin care este transmis generațiilor noi trebuie să evolueze.
Aderarea la AEOM nu înseamnă automat bani europeni și nici nu rezolvă peste noapte problemele conservării unor construcții din lemn vechi de două sau trei secole. Înseamnă însă acces mai direct la experiența unor muzee care se confruntă cu aceleași întrebări: cum protejezi o casă tradițională de schimbările climatice, cum păstrezi autenticitatea fără să îngheți patrimoniul într-o epocă, cum aduci copiii în muzeu, cum vorbești despre satul vechi unei generații crescute cu telefonul în mână și, mai ales, cum faci ca muzeul să rămână important pentru comunitatea vie din jurul lui?
Poate tocmai aici este adevărata miză a veștii de astăzi. În urmă cu aproape un secol, oamenii care au pus bazele muzeelor din Sighet și Baia Mare încercau să salveze o lume despre care înțelegeau că se schimbă. Au adunat obiecte, au mutat case, au salvat porți și biserici, au refăcut gospodării și au documentat obiceiuri. Generația de astăzi are o misiune puțin diferită: să păstreze ceea ce ei au salvat și, în același timp, să găsească o cale prin care acel patrimoniu să continue să vorbească oamenilor de mâine.
Din acest punct de vedere, admiterea celor două muzee maramureșene în AEOM nu este doar o recunoaștere. Este mai ales o ușă deschisă. Iar faptul că Baia Mare și Sighetu Marmației pășesc împreună prin ea spune, poate, cel mai frumos, că patrimoniul Maramureșului are suficientă istorie în spate pentru a putea privi cu încredere și spre viitor.
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
