Când vine vorba de știri internaționale, subiectele spectaculoase care atrag privirile presei sunt discuțiile despre Venezuela și ideea controversată că SUA ar putea privi spre Groenlanda. Însă în inima Orientului Mijlociu se desfășoară una dintre cele mai mari crize sociale și politice ale ultimilor ani: Iranul fierbe, iar lumea pare să observe doar pe jumătate.
Iranul nu este un stat democratic, ci un regim teocratic în care puterea reală aparține Liderului Suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și instituțiilor religioase și militare care îi raportează direct. Parlamentul sau președintele există, dar nu hotărăsc cu adevărat direcția țării. Aici, deciziile majore vin din cercuri religioase și militare, iar exprimarea liberă este strict limitată. Prin urmare, în ciuda unor aparențe de pluralism, deciziile majore în Iran nu sunt luate în parlament, ci de Consiliul Experților și de Gardienii Revoluției, instituții loiale liderului suprem, ceea ce creează un sistem închis.
Această structură face ca nemulțumirile populației să explodeze mai greu în proteste organizate, dar atunci când izbucnesc, ele pot deveni cu adevărat amenințătoare.
Protestele care zguduie acum Iranul au început la sfârșitul lunii decembrie 2025, alimentate de o realitate economică sufocantă. Rialul, moneda națională, a atins cote istorice de sub 1,5 milioane pentru un dolar. Inflația a crescut agresiv, moneda rial s-a devalorizat masiv, iar prețurile alimentelor și combustibilului au crescut mult mai repede decât veniturile oamenilor.
Nemulțumirile au izbucnit în unul dintre locurile simbol ale vieții publice, Marele Bazar din Teheran, unde comercianții au oprit lucrul și s-au alăturat protestelor împotriva colapsului economic.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F01%2Fbjzeyxokebe_0_102_1050_591_0_x-large.jpg)
Al-Monitor a relatat că „bazarul a devenit epicentrul unei mișcări care s-a răspândit rapid dincolo de problemele economice, către critici deschise la adresa conducerii politice”.
În scurt timp, protestele s-au extins dincolo de capitală, în zeci de orașe din vest, sud-vest, nord și centru, atrăgând un spectru larg de participanți: de la tineri și studenți la comercianți și muncitori.
Din aceste proteste economice, nemulțumirea s-a extins. Acum, oamenii nu vor doar prețuri mai mici, ci critică direct conducerea politică și clericală, cerând schimbări profunde în sistemul care îi guvernează.
Conform unor grupuri pentru drepturile omului, zeci de persoane au fost ucise de forțele de ordine, inclusiv copii, iar mii au fost arestați în valurile de proteste.
Totuși, scenele surprinse în stradă, în orașe precum Abdanan și Malekshahi, arată mulțimi care par să preia controlul asupra centrelor urbane, iar în unele cazuri grupa de protestatari se confruntă frontal cu forțele de securitate, încercând să mențină controlul asupra străzilor pe care au ieșit. Se pare că, în cele două orașe, forțele de ordine au depus armele și au fraternizat cu protestatarii.
Pe de altă parte, autoritățile iraniene neagă în mod repetat că ar fi pierdut controlul asupra vreunui oraș și califică protestele drept „știri exagerate” sau „instigare străină”, iar șeful judiciar a avertizat clar că nu va exista „nicio clemență” pentru cei pe care îi consideră agitatori sau trădători, în ciuda presiunii internaționale și avertismentelor liderilor occidentali.
Această poziție fermă sugerează că guvernul este gata să meargă până la capăt în reprimarea disidenței, chiar cu riscul escaladării violenței. În unele locuri, forțele de securitate folosesc gaze lacrimogene și muniție reală pentru a dispersa demonstranții, iar relatările vorbesc și de raiduri în spitale pentru a prinde răniții sau susținătorii protestelor, o acțiune care a atras critici puternice din partea opoziției și a organizațiilor de drepturi umane.
Nu mai este vorba doar de prețuri mari sau dolar scump. În multe orașe și piețe, protestatarii scandează împotriva supremului lider și cer schimbări politice profunde, reacție ce amintește de valul de proteste din 2022, declanșat după moartea lui Mahsa Amini.
În concluzie, realitate din Orientul Mijlociu este mult mai apropiată de un dezastru uman decât multe dintre subiectele de senzație din alte regiuni ale planetei. Iranul se confruntă cu cea mai mare mișcare de stradă din ultimii ani, o combinație de criză economică, revolte politice și violență care afectează direct viața oamenilor de rând.
Și poate cel mai cutremurător lucru este că aceste proteste nu sunt doar niște simple nemulțumiri: ele arată o populație care, după ani de suferință economică și restricții sociale, este gata să riște totul pentru o schimbare reală.
Vasile Petrovan
