Costică Buceschi o va antrena pe SCM Craiova - 2 minute în urmă
18 februarie 1930, ziua când a fost descoperită planeta Pluto - 38 minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, miercuri 18 februarie 2026 - 2 ore în urmă
Știința Explorări, înfrângere în minimum de seturi acasă - 12 ore în urmă
În Parohia Săcălășeni se organizează un atelier de confecționat mărțișoare - 13 ore în urmă
„Săptămâna colorată”- învățare prin culori la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Baia Mare - 13 ore în urmă
Programul SOFIT prinde contur la Centrul de Zi „Luchian” din Baia Mare - 14 ore în urmă
Amical pierdut de CS Minaur în fața lui CFR Cluj - 14 ore în urmă
Andreia Ștef creează versuri și melodii originale pentru artiști: „Pentru mine, muzica și poezia nu sunt lucruri separate, ci două forme ale aceleiași inimi care bate în ritmuri diferite” - 15 ore în urmă
O femeie care a murit în pandemie a fost descoperită abia acum - 15 ore în urmă
Francezii și linia roșie dintre muncă și demnitate
În Franța, bătrânețea nu este doar o etapă a vieții, ci o chestiune de demnitate. Ideea de a munci mai mult pentru o pensie mai târzie a devenit, de câțiva ani, o rană deschisă în conștiința colectivă a unei națiuni care a făcut din solidaritate un principiu de viață.
Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez, a votat recent, cu o largă majoritate, suspendarea reformei pensiilor adoptate în 2023 – o reformă simbolică pentru președintele Emmanuel Macron, dar profund respinsă de societatea franceză. Cu 255 de voturi pentru și 146 împotrivă, decizia marchează o revenire la echilibrul dintre rațiunea economică și dreptul la odihnă, după o perioadă de tensiune socială fără precedent.
Partidele de stânga – socialiștii, ecologiștii și naționaliștii din Rassemblement National – au susținut suspendarea. Deputații partidului prezidențial Renaissance s-au abținut, în timp ce Franța Nesupusă și comuniștii au votat împotrivă, considerând că această măsură nu este decât o amânare, nu o adevărată anulare a reformei.
Reforma în cauză ridica vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, o schimbare aparent modestă, dar cu o greutate simbolică uriașă într-o țară care se identifică prin protecția socială. Pentru milioane de francezi, această creștere nu înseamnă doar doi ani în plus de muncă, ci doi ani furați dintr-o viață deja trăită în ritmul unui stat exigent.
Protestele de stradă, grelele sindicale și manifestațiile masive care au zguduit Parisul și marile orașe au fost expresia unei nemulțumiri mai profunde: frica de a pierde controlul asupra propriului destin. Pentru cetățeanul francez, pensia nu e doar o sumă de bani, ci un simbol al recunoașterii unei vieți de efort.
Paradoxal, în spatele acestei reacții se află o realitate dură: Franța traversează o criză financiară serioasă. Cu o datorie publică de aproape 3.500 de miliarde de euro și cel mai mare deficit din zona euro, presiunea economică e reală și dificil de ignorat. Dar între cifrele reci ale economiei și pulsul cald al societății, francezii aleg, încă o dată, omenia în fața austerității.
Reforma pensiilor nu este doar o lege. Este un test despre cât de departe poate merge un stat modern în a cere cetățenilor să sacrifice din timpul lor pentru echilibrul bugetar. Iar răspunsul Franței, cel puțin pentru moment, este clar: demnitatea nu se negociază.
Vasile Petrovan








