Expoziția „Noblețea marginii”, vernisată la Vișeu de Sus; Heraldica familiilor nobiliare maramureșene, reinterpretată artistic de Ioan Borlean - 23 minute în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXII) - 37 minute în urmă
Georgiana Cenan-Pintzoi, violonistă a Ansamblului Folcloric Național „Transilvania”, își serbează ziua de naștere - 53 minute în urmă
Atelierele de weekend de la Muzeul Satului Baia Mare îi așteaptă pe copii, tineri și adulți - 2 ore în urmă
Programul ierarhilor Maramureșului și Sătmarului în perioada 19-21 iulie - 2 ore în urmă
Pr. protosinghel dr. Chesarie Bertea, Protopop de Atlantic New York-Washington, va sluji în Buzești și Baia Mare - 2 ore în urmă
Tineri români și chinezi au vizitat Muzeul Satului Baia Mare în cadrul unui program de schimb cultural - 3 ore în urmă
Tiroliană, obstacole și distracție cu apă la Muzeul Satului din Baia Mare - 3 ore în urmă
18 iulie 1868, s-a născut Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române - 4 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Emoțiile nu sunt problema. Interpretarea lor este - 14 ore în urmă
Adevărul din spatele procentelor: 10%, 40%, 45% – ce înseamnă cu adevărat?
Pentru mulți dintre noi, reducerile anunțate în administrația publică, mai exact procentele vehiculate în ultima vreme, sunt greu de înțeles și creează confuzie. Când auzim că „se taie 40% din posturile din administrație” sau „se reduc doar 10%”, e firesc să apară confuzia. La ce cifre se raportează aceste procente? Sunt afectați toți angajații sau e vorba doar de locuri pe hârtie?
Ca să fie mai simplu de înțeles, trebuie pornit de la realitate. Administrația publică din România funcționează pe baza unui plafon maxim de posturi. Acest plafon este stabilit în funcție de populația fiecărei localități și, la nivel național, ajunge la aproximativ 190.000 de posturi.
Totuși, nu toate aceste posturi există efectiv. În organigramele instituțiilor sunt aprobate circa 164.000, dar în prezent doar 130.000 sunt ocupate de angajați reali. Restul, peste 30.000 de posturi, sunt locuri care fie nu au fost niciodată înființate, fie au rămas vacante.
Un exemplu simplu:
Dacă un oraș are dreptul la 100 de angajați, dar are în schema aprobată doar 85 și efectiv la muncă doar 70, atunci o „reducere de 10%” raportată la maximul de 100 nu înseamnă că pleacă acasă 10 oameni, ci că se taie doar niște posturi libere, pe hârtie, pe care oricum nu lucra nimeni.
De aceea, atunci când se vorbește de reduceri, este important să înțelegem la ce se raportează procentul – la posturile maxime, la cele aprobate pe hârtie sau la cele ocupate efectiv.
Numai așa putem ști dacă măsurile vor avea un impact real asupra aparatului administrativ sau sunt doar ajustări birocratice.
Vasile Petrovan














