Într-o lume care pretinde că apără libertatea presei, un nou episod zguduie fragila linie dintre jurnalism și țintire deliberată. Anas al-Sharif, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști Al Jazeera din Gaza, a fost ucis, împreună cu patru colegi, într-un atac aerian israelian duminică noaptea, lângă spitalul al-Shifa. Șapte oameni au murit în total. Oficial, era „o celulă Hamas”. Neoficial, era un reporter care încă mai spunea lumii ce se întâmplă.
Al Jazeera a condamnat atacul ca pe o încercare disperată de a reduce la tăcere ultimele voci din Gaza. Forțele de Apărare ale Israelului susțin că dețineau informații și documente care îl legau pe al-Sharif de atacuri cu rachete. Organizațiile internaționale pentru libertatea presei spun că aceste acuzații sunt nefondate și că modelul de a eticheta jurnaliștii drept „militanți” fără probe este deja un tipar periculos.
„Jurnaliștii sunt civili și nu trebuie vizați. Cei responsabili trebuie trași la răspundere”, afirmă Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor. ONU vorbește de „atac flagrant”, iar Sindicatul Jurnaliștilor Palestinieni numește incidentul „o crimă sângeroasă”.
Anas al-Sharif, 28 de ani, își pierduse tatăl într-un atac israelian cu un an înainte. Refuzase să părăsească Gaza, chiar și după ce fusese acuzat public de armata israeliană. Cu doar câteva minute înainte de moarte, posta pe X: „Bombardamente intense și concentrate lovesc zonele de est și sud ale orașului Gaza”. Acum, vocea lui nu se mai aude.
În loc să fie un punct de reflecție pentru protejarea libertății presei, tragedia riscă să devină încă un episod într-un șir de justificări oficiale și acuzații reciproce. Și totuși, în fața unui jurnalist ucis pentru că a relatat realitatea, întrebarea rămâne: oare nu este prea mult?
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
