Piața Cetății din Baia Mare este în prezent un mic părculeț în care băimărenii se bucură de un moment de liniște. Dar nu doar băimărenii, ci și turiștii, pentru că au ce să vadă aici. După reabilitarea vechiului „Țintirim”, cum era cunoscut băimărenilor, vestigiile vechilor biserici au fost puse în evidență și acum pot fi admirate de către vizitatori. „Acest spațiu relativ mic a «găzduit» de-a lungul timpului locațiile a patru biserici. Este vorba despre biserica parohială «Sfântul Ștefan» (finalizată în anul 1387- demantelată în anul 1847), biserica «Sfântul Martin»- dată incertă de construcție, demolată cu ocazia ridicării bisericii «Sfînta Treime» între anii 1718-1720 și, în sfârșit, al patrulea edificiu a fost biserica «Sfânta Ecaterina» despre care singura mențiune documentară este din anul 1724”, explică muzeografa Lucia Pop de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș.
Turnul, singurul edificiu rămas în picioare până azi
„Povestea acestor biserici și implicit a vieții comunitare în diferite etape de evoluție pot fi cunoscute vizitând vestigiile valorificate printr-un amplu proiect de reabilitare (2011-2015), un veritabil muzeu în aer liber care, de altfel, constituie actuala configurație a Pieței Cetății”, mai arată muzeografa.
Turnul Ștefan este singurul edificiu rămas în picioare până azi, o fotografie datată la 1890 arătând chiar și ora pe care o indica orologiul.
Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici. Inițial acoperișul era prevăzut cu un „coif baroc”, însă peparcursul anilor a suferit mai multe incendii urmate de reabilitări. Astfel, ulterior a fost schimbat acoperișul și a căpătat un foișor, care a fost folosit ca punct de observare pentru incendii sau atacuri.
Prima atestare documentară a bisericii parohiale „Sfântul Ștefan”, de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387.
Construit pentru a marca victoria lui Ioan de Hunedoara
Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.
Muzeografa mai arată că la 1847 au fost înlăturate definitiv ruinele vechii biserici gotice (din care a rămas doar turnul, astăzi). „Autoritățile locale de atunci au luat această hotărâre deoarece ruinele instabile constituiau o amenințare la adresa siguranței locuitorilor. Astfel, ceva mai târziu, în mica piață din vecinătatea turnului (singurul element de arhitectură rămas în picioare) a fost amenajat un parc de agrement, destinație pe care a păstrat-o mai bine de 100 de ani”, mai spune muzeografa.
Secretele vechiului „țintirim”
Denumirea de „Ţintirim”, care înseamnă, de fapt, „cimitir”, nu a fost întâmplătoare, deoarece în epoca medievală, aici era un cimitir (cum se obișnuiește ș iazi, în vecinătatea bisericilor). În 2012, când au început lucrările de reabilitare, mai întâi s-a făcut excavații, ocazie cu care au fost exhumat mai multe oseminte din cele peste 700 de morminte găste aici, dar tot atunci au fost descoperite vestigiile vechilor biserici și au fost puse în valoare.
O echipă de cercetători de la Muzeul Județean de Istorie în colaborare cu o echipă de cercetători din Boston au studiat atunci osemintele, analizând motivele care au dus la decesele celor înhumați acolo. Dincolo de dovezile care conduceau la boli profesionale specific mineritului, o serie de oseminte (câteva zeci) prezentau o rană inexplicabilă în cranii, toate în aceeași poziție, adulți și copii. Acest indiciu a rămas, până azi, fără o explicație clară pentru cercetători.
