Johann Christian Gottlob Baumgarten s-a născut în Germania la Lukau la 7 aprilie 1765. Studiază medicina și filozofia la Leipzig, dar marea pasiune a lui devine botanica.
Descrie Flora din jurul orașului Leipzig într-o lucrare care atrage atenția marilor botaniști ai vremii. Pleacă la Viena unde îl cunoaște pe un renumit botanist, Joseph von Jacquin și care îi arată câteva plante din zona Sibiului. După ce studiază ierbarul lui Jacquin, se decide să plece mai departe, în regiunea Sibiu, să studieze plantele de acolo.
Johann Christian Gottlob Baumgarten (1765-1843)
Cutreieră Munții Cibinului și rămâne fascinat de bogăția floristică a zonei. Se decide să rămână în regiunea Sibiu, iar prin intermediul medicului regional Dr. Neustaedter ajunge să fie medic în slujba Guvernatorului Transilvaniei de atunci, Samuel von Bruckenthal.
Este foarte apreciat ca medic, renumele lui făcând ca nobilimea din zonă să apeleze la servicile sale.
Baumgarten era cunoscut ca un medic deosebit, nu doar în rândul nobilimii ci și a oamenilor de rând, sărind în ajutorul oamenilor bolnavi și chiar suportând personal cheltuielile cu medicamentele prescrise.
Pasiunea pentru botanică îl face să se orienteze și spre învățământ, acceptând o perioadă și postul de profesor de Științe naturale la Sighișoara.
Deoarece munca de cercetare îi lua mult timp, se retrage în satul Nocrich (actualul județ Sibiu), unde se dedică aproape în întregime studiului plantelor. Mai oferă consultații medicale în rândul nobilimii, cât să îi aducă un venit minim pentru existență.
Duce o intensă corespondență cu botaniștii vremii, făcând schimburi de ierbare.
La propunerea unui prieten tot pasionat de știinta plantelor, Wolfgang von Cserei pleacă într-o călătorie spre nordul Transilvaniei, ducând cu el scrisori de recomandare din partea guvernatorului Bruckenthal.
Ajunge la Jibou unde și vizitează pe contele Wesselenyi, un alt mare pasionat de lumea plantelor. Pasiunea lui Wesselenyi străbate timpul, în curtea castelului aflându-se astăzi frumoasa grădină botanică din Jibou, un important punct de atracție al orașului.
După câteva zile petrecute în zona Jiboului, Baumgarten pornește mai departe spre zona Chioarului, amintind în jurnalul lui de localitățile Ciula și Purcăreț. Ajunge la Baia Mare de unde este ghidat până la Cavnic.
Din Cavnic trece Muntele Prislop spre Băiuț, în fostul Comitat Solnoc-Dăbâca.
Pe muntele Prislop din Băiuț are o mare surpriză. Găsește o specie foarte rară de coada șoricelului, Achilea lingulata Waldst. et Kit., pe care o întâlnim doar în regiunea Carpaților și puțin în Balcani.
Achilea lingulata Waldst.et Kit.
Este fascinat atât de descoperire, cât mai ales de abundența în care crește această specie în zona Băiuț, abundență nemaiîntâlnită în altă zonă.
De altfel Baumgarten descrie această descoperire de la Băiuț chiar în prefața monumentalei sale lucrări, „Enumeratio stirpium in magno principatu Transilvaniae praeprimis indigenarum”, 1816; 3 volume, considerate ca fiind una din cele mai complete monografii floristice a zonei Transilvaniei.
„Flora Transilvaniei”, de Johann Christian Gottlob Baumgarten
Rămâne câteva zile la Băiuț să studieze flora foarte bogată și plină de noutăți în domeniu.
Achilea lingulata Waldst. et Kit. Jan van der Straaten
Lucrarea mai sus amintită este foarte importantă și din punct de vedere lingvistic, întrucât Baumgarten culege de la localnici denumirile populare ale plantelor în limba română, maghiară și germană.
O parte din ierbarul lui Baumgarten se găsește astăzi în colecția Muzeului Grădinii Botanice din Cluj Napoca, fiind și în zilele noastre un excelent material de studiu pentru profesori sau studenții de la secțiile de biologie.
Dacă la început când a pornit spre Sibiu scria în glumă că pleacă spre un fel de Terra incognito, atât de mult a ajuns să iubească Baumgarten noua sa țară adoptivă, încât se considera unul de-al locului, numindu-și chiar și prețiosul său ierbar ,,Herbarium patrium”.
