„Priviri” din orașul Baia Mare (XI). Strada Crișan, la începutul secolului XX - 9 ore în urmă
Grupul Iza va susține în Serbia spectacolul pascal „Mărgăritar de primăvară” - 12 ore în urmă
Cei trei chefi, Scărlătescu, Bontea, Dumitrescu, ”acasă” la ProTV - 13 ore în urmă
Comportamentul suspect l-a trădat: Un bărbat prins de jandarmii din Maramureș - 13 ore în urmă
„La umbra crucii Tale”: Concert de pricesne la biserica din Fersig - 13 ore în urmă
Baia Mare va avea incubator de afaceri. Va fi dezvoltat prin supraetajarea Bibliotecii Județene - 13 ore în urmă
De vorbă cu Gabriel Boriceanu, tânărul cu drag de autentic; În magazinul său „Ie Vie” găsești adevărate comori - 13 ore în urmă
Noi drepturi pentru persoanele cu dizabilități - 14 ore în urmă
„55 de ani de aviație brașoveană”, expoziție a Muzeul de Istorie din Baia Mare - 14 ore în urmă
A nins în Pasul Prislop. „Zăpada mieilor” le dă de furcă drumarilor - 15 ore în urmă
Paștile în Mina Baia Sprie, anul 1954: Mărturia unui deținut din închisorile comuniste
În perioada comunismului, românii s-au bucurat, într-o anumită măsură, de libertatea de a sărbători Paștile, dar au existat și unele categorii care n-au avut parte de astfel de lucruri firești.
În cartea „Părintele Justin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos – vol I”, regăsim o mărturie a cunoscutului duhovnic despre cum au sărbătorit deținutii în anul 1954 Învierea Domnului în mina din Baia Sprie. Cu riscul de a intra în vizorul gardienilor, aceștia au găsit metode inedite pentru a oficia slujba de Paști, dat fiind faptul că o parte dintre cei închiși erau și preoți.
„În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb. Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; așa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulți dintre noi munceam împreună. Cum puteam să sărbătorim Paștele? Din freze am făcut clopote. Am luat toate bucățile metalice de la frezele pentru rocă și le-am pus pe o sfoară. Lovite toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii făceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul când anunțam începerea slujbei. Atunci am intrat în ascensor și am coborât în locul unde se aranjase un altar și cruci din bârne. A fost momentul vieții noastre când am simțit o adâncă, religioasă tăiere a respirației. Noi, preoții am cântat tot ceea ce știam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră, nimeni nu se temea de pericol – era atunci sau niciodată; cu toții eram într-un gând.
Când am intrat în ascensor, am intrat cântând <<Hristos a înviat!>>. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafață în mină în locul nostru, am putut auzi cântecul lor în adâncime, în mină. Cântecul a început jos sub pământ, a continuat în ascensor și la suprafață. Am intrat la dușuri cântând. După spălare ni se dădea ceai, dar atunci autoritățile ne-au încuiat în dormitoare două zile. După cele două zile, ne-au adunat pe toți în fața comandantului lagărului”, mărturisește Justin Pârvu, trecut la Domnul în anul 2013.
Foto generic
L.C.H.
One Trackback for this Post.
[…] Paștile în Mina Baia Sprie, anul 1954 […]