Share
Mărturii cutremurătoare: Mai mulți vârstnici maramureșeni povestesc despre masacrul de la Moisei din octombrie 1944

Mărturii cutremurătoare: Mai mulți vârstnici maramureșeni povestesc despre masacrul de la Moisei din octombrie 1944

Zilele trecute s-au împlinit  79 de ani de la masacrul celor 29 ţărani ucişi mişeleşte de trupele fascisto-horthyste, în 14 octombrie 1944, la Moisei.

Cadavrele au fost îngropate la câteva saptamâni după comiterea masacrului, când localnicii evacuaţi au putut reveni la casele lor. Deasupra gropii comune a fost ridicată o troiţă de lemn. Pe locul vechii troițe din lemn, sculptorul Vida Gheza, a realizat, în anul 1967, Ansamblul memorial al martirilor de la Moisei, alcătuit din 12 siluete de bărbaţi (sculptate în lemn) dispuse în cerc, în jurul unei mese din piatră. Ulterior, din pricina climei umede din zonă, lemnul a început să putrezească şi să se fisureze. Artistul a refăcut monumentul, cioplindu-l în piatră.

Tânărul Denis Năsui, inițiatorul proiectului cu „Denis prin Maramureș” a discutat, zilele trecute, cu mai multe persoane care au prins acele vremuri. Declarațiile sunt de-a dreptul cutremurătoare.

„Acum 79 de ani a avut loc un eveniment care a schimbat cu totul soarta multor oameni. Un eveniment sângeros, un eveniment plin de tristețe. Masacrul de la Moisei este unul dintre cele mai importante evenimente din istoria României.

Facem apel la memorie, ca să nu ne uităm trecutul, pentru că fără trecut nu ne putem ghida în viitor. În retragerea trupelor hortyste, Moiseiul și moiseinii au avut cel mai mult de suferit. Într-o zi de sâmbătă, în data de 14 octombrie 1944, prizonierii capturați de trupele hortyste sunt duși în capătul satului și împușcați într-o casă. Atunci, 29 de suflete și-au găsit sfârșitul, iar noi avem datoria morală să nu uităm niciodată acest lucru. Nu după mult timp de la acest masacru, spre seară, este aprins tot satul. Toate casele de lemn au ars, iar odată cu ele și ultima speranță… Locuitorii din Moisei evacuați pe Valea Izei și pe Valea Vișeului văd cerul roșu, semn că satul arde…

Am avut ocazia unică de a lua interviuri la câteva persoane care au trait acele clipe crunte, când satul a fost evacuat. Aceste persoane aveau vârste fragede când au avut loc aceste evenimente, dar, în ciuda acestui fapt, țin minte exact ce s-a întâmplat în acele zile. Am primit o lecție pe care nu o voi uita niciodată, când am stat de vorbă cu acești oameni. O lecție a neuitării!” – spune Denis Năsui.

„Am avut 7 ani atunci. După ce am fost mai mărișoară îmi povesteau mama și tata cum a ars satul, cum l-o aprins. O fost foamete și am mâncat turtă de mazăre. O fost vai și amar de noi…”, povestește Nița Șușca, 87 de ani.

„Țin minte că am fost evacuați în localitate Șieu, unde am staționat o lună de zile. Era luna octombrie. După care ne-am înapoiat, am găsit locuințele toate arse. Pe toată comuna o evacuta-o atunci în ’44. Treaba o fost că o crezut că pe aici va trece frontu'”- spune Toader Coman, 86 de ani.

În video-ul de mai jos puteți asculta declarațiile complete ale vârstnicilor maramureșeni.

Lavinia-Codruța HERMAN

 


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu