Share
In Memoriam: Au trecut patru ani de la trecerea la Domnul a ÎPS Justinian Chira! Amintiri emoționante despre voievodul spiritual al Maramureșului (VIDEO ȘI FOTO)

In Memoriam: Au trecut patru ani de la trecerea la Domnul a ÎPS Justinian Chira! Amintiri emoționante despre voievodul spiritual al Maramureșului (VIDEO ȘI FOTO)

Astăzi, 30 octombrie, se împlinesc patru ani de când Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Justinian Chira, Părintele nostru și „Voievodul spiritual al Maramureșului”, a trecut la cele veșnice.

Cu acest prilej, la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie în prezența Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, Întâistătătorul Eparhiei noastre.

După Sfânta Liturghie, la mormântul din incinta mănăstirii, unde își doarme somnul de veci ÎPS Justinian, a fost oficiată Slujba parastasului de către cei doi ierarhi, alături de slujitorii și viețuitorii mănăstirii.

# Catafalcul, loc de pelerinaj

În urmă cu patru ani, întreaga suflare maramureşeană era în doliu, odată cu trecerea la cele sfinte ale ÎPS Justinian Chira, Episcopul Ortodox al Maramureşului şi Sămarului. Părintele considerat drept voievodul spiritual al Maramureşului avea să părăsească această lume într-o zi de duminică, pe 30 octombrie, exact pe timpul Sfintei Liturghii. Au urmat câteva zile în care Catedrala Ortodoxă “Sfânta Treime” din Baia Mare a devenit loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi care au dorit să aducă un ultim omagiu ÎPS Justinian. Spaţiul s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulţimea de oameni care a venit să spună o rugăciune la catafalc. Apoi, în ziua de 3 noiembrie, a fost organizată slujba de înmormântare a episcopului. Mii de oameni s-au deplasat la catedrală, iar apoi, la Mănăstirea Rohia, pentru a înălţa rugăciuni către cer.

# Creştini cu lacrimi în ochi

Înalt Preasfinţitul Justinian Chira a emoţionat întreaga comunitate cu ale sale cuvinte de învăţătură. Nu a fost, deci, de mirare faptul că atâţia credincioşi au ales să îndure frigul de afară şi picurii mărunţi de ploaie pentru a-l conduce pe ultimul drum. Circulaţia rutieră a fost blocată de la intersecţia cu Hortensiei până la cea cu Unirii, tocmai pentru a lăsa loc credincioşilor să ajungă la catedrală. Au fost prezenţi foarte mulţi tineri, teologi sau copii de şcoală. Oamenii au dorit să aducă un ultim omagiu celui care a fost duhovnic al întregului ţinut. Cei care nu au mai avut loc înăuntru au ascultat, în linişte, slujba oficiată, de afară. Asta deoarece în lateralul lăcaşului de cult aflat în construcţie a fost montat un ecran cu ceea ce se întâmplă înăuntru. La ora 12.00, s-au tras clopotele şi a început slujba de înmormântare, oficiată de un sobor de mai multe feţe bisericeşti, în frunte cu ÎPS Andrei Andreicuţ și PS Iustin. Mulţi oameni aveau privirile trase şi ochii umeziţi de lacrimi. În pofida forfotei, credincioşii şi-au făcut timp să se roage pentru sufletul celui care s-a rugat mereu pentru sufletele lor. Oamenii au simţit că acum este momentul ca ei să se roage pentru episcopul lor. Părintele, considerat un sfânt al Maramureşului, a spus la un moment dat că ne va aştepta pe toţi credincioşii la Poarta Raiului, pentru a-i ajuta să îşi definitiveze drumul mântuirii. Atunci, în acele zile, a fost rândul celor care au crezut şi ascultat cuvintele sale de învăţătură să se roage pentru trecerea vămilor văzdului ale celui care a ţinut vie flacăra credinţei în momente de restrişte.

# Natura a plâns…

Membrii Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi au oferit câte un dar întru pomenirea ÎPS Justinian Chira. Mulţi dintre ei elevi şi locuitori ai oraşului au împărţit icoane cu Preasfinţitul şi au oferit pachete sau ceva de băut celor care treceau prin curtea bisericii. Natura a deplâns plecarea Înaltului. În timpul ceremoniei, s-a înconjurat catedrala şi s-a dat onorul de către garda militară, alcătuită din reprezentanţi ai tuturor structurilor de specialitate. La un moment dat, natura a deplâns plecarea din această lume a unui reprezentant de seamă. A plouat cu gheaţă. Cei prezenţi s-au rugat ca ÎPS să se roage ca Maramureşul să fie ferit de calamităţi naturale în perioada următoare. Trupul neînsufleţit a luat, în acea zi, drumul Mănăstirii Rohia. Clopotele bisericilor de pe traseu au fost trase odată cu trecerea coloanei. Acolo, cei care l-au apreciat pe părintele Maramureşului, l-au aşteptat ca pe un sfânt. Şi cu lacrimi în ochi.

# “Vlădica se ruga mereu pentru noi”

Pildele de învăţătură ale celui care a păstorit Maramureşul şi Sătmarul au rămas vii în memoria credincioșilor maramureșeni. “A fost, este şi va fi mereu un exemplu de credinţă şi de omenie. Nu puteam lipsi de la înmormântarea părintelui nostru. Vlădica se ruga mereu pentru noi, pentru sănătatea, credinţa şi sufletele noastre. Am venit să facem şi noi la fel. Când auzeam cuvinte sale de învăţătură, spuse cu atâta naturaleţe şi simplitate, ne cuprindea fiorul. Nu puteai să nu te gândeşti în acele clipe ce simplă e viaţa, atunci când îţi este explicată pe înţelesul tău. Şi ce simplu e drumul către fericire, dacă ştii să asculţi sfatul cel bun”, au arătat Vasile și Florica, un cuplu de băimăreni veniţi să aducă un omagiu Înalt Preasfinţitului.

# “Un exemplu de credință”

Așadar, la patru ani diferenţă, credincioşii maramureşeni trăiesc aceeaşi emoţie atunci când se gândesc la ÎPS Justinian Chira. Iar acest lucru se datorează pildelor de înţelepciune pe care le-a oferit celor care au ştiut să îl asculte. “Voi merge să mă rog pentru sufletul lui, aşa cum, cu siguranţă, el o face şi acum, pentru noi, de pe lumea cealaltă. În această perioadă grea, este bine să ne amintim despre cel care a fost, realmente, un exemplu de credinţă. Mai ales în aceste zile, se cuvine să rostim o rugăciune pentru el şi să aprindem o lumânare. Poate ne va călăuzi, invers, pe noi, printre problemele cu care ne confruntăm zilnic”, a apreciat David, un tânăr din Baia Mare.

# “Am crezut că apa minerală e de dulce!”

Atunci, la ceremonialul religios au fost prezenţi şi mulţi credincioşi veniţi din alte localităţi. “Despre un înger ce am putea spune noi oamenii? Tot timpul m-a impresionat ceva la el. Parcă era un om diferit de restul, nu era făcut ca alţi oameni. Îmi amintesc şi acum când l-am văzut la mănăstire la Budeşti când a fost sfinţirea bisericii, cu câtă smerenie vorbea. A spus o dată “Până la revoluţie, am crezut că apa minerală e de dulce”. Deci el, nici apa minerală nu a băut-o până după revoluţie, câtă smerenie să aibă un om să spună aşa ceva? Minunat, absolut minunat să auzi asemenea vorbe. Mă întristez când mă gândesc că nu mai este printre noi. Sincere condoleanţe!”, a precizat Ioan, care a venit tocmai din Budeşti, pentru a fi prezent la înmormântarea ÎPS Justinian.

# “Toate amintirile cu dânsul au fost plăcute”

„Ultima dată l-am văzut la catedrala din Baia-Sprie. Atunci am vorbit cu dânsul câteva cuvinte. A fost de apreciat, m-a ascultat şi mi-a dat sfaturi bune. A avut toate meritele să fie Preasfinţitul nostru”, a precizat Violeta, o băimăreancă.

„Doar gânduri bune am de transmis şi de oferit când mă gândesc la ÎPS Justinian. Când l-am văzut ultima dată la mănăstire, mi-a dat o stare de bine şi am fost foarte fericită să-l văd. De altfel a fost foarte căutat de mii de credincioşi. Un om care toată lumea îl aprecia şi îl căuta”, a explicat Maria.

„Ca pe un sfânt îl văd şi îi mulţumesc lui Dumnezeu ca l-am avut şi încă îl mai avem. Toate amintirile cu dânsul au fost plăcute. Într-un an, în Vinerea Mare, după prohod, în catedrală, pe fiecare dintre noi ne-a binecuvântat şi ne-a sărutat. De fiecare dată la orice slujbă am fost şi era el prezent, mereu ne binecuvânta pe fiecare în parte. A avut răbdare cu noi toţi. Se va adeveri ceea ce spun, el va deveni un sfânt. Un sfânt ce a avut grija de noi, maramureşenii”, a spus Eliza.

# O viață închinată credinței

Ierarhul s-a născut la 28 mai 1921, în satul Plopiș din județul Maramureș, dintr-o familie de țărani evlavioși, la botez, primind numele de Ioan. A urmat școala primară în satul natal (1928-1934). Între 1934-1941 a fost reținut acasă de părinți pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de băieți „Simion Ștefan” din Cluj. Mânat de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, ca frate de mănăstire în 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Justinian (în 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia de către Preasfințitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Între 22 noiembrie 1942 și 10 martie 1943 este încorporat, în ciuda hainei clericale în armata maghiară la Miscolt. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Mănăstirea Rohia trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea țării și a Transilvaniei. În zorii în care această speranță devenea o certitudine, este numit stareț la Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de 23 de ani, Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaș, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate și rodnice stăreții.

Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea Preasfințitului Teofil al Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. în septembrie 1990 a fost ales episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, fiind instalat la 11 noiembrie 1990. În această calitate inițiază reorganizarea de curând reînființatei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului. În acest scop a cerut înființarea postului de Episcop-vicar pe seama Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, post în care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel Preasfințitul Justin Sigheteanul.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Sfânta Treime din Baia Mare.

IPS Justinian Chira a încetat din viață în data de 30 octombrie 2016, într-o zi de duminică, în timpul Sfintei Liturghii, la vârsta de 95 de ani, după ce venise pe lume tot în glasul clopotelor liturgice și tot într-o zi de duminică, și nu oricare, ci Duminica Mare. Înaltul a fost înmormântat la Mănăstirea Rohia, pe care a păstorit-o timp de aproape 30 de ani. Veșnică să îi fie odihna și pomenirea din neam în neam!

L.C.H., C.Ț.

Lasă un comentariu