Share
Clacă de coasă la vreme de cod galben și de campionat mondial de fotbal (GALERIE FOTO)

Clacă de coasă la vreme de cod galben și de campionat mondial de fotbal (GALERIE FOTO)

O fo’ clacă de coasă în Prelucă. La Ştefan. În Poniţă. Cum Ştefan o vinit şi în Prihodişte în clacă, amu-s două-tri săptămâni, dară c-am mers şi io. No, tăte faine. Viu de la lucru pă la 4. Pă drumu din Baie, Ştefan sună. Că-i cod, că-s nori, că poate-a veni ploaia. Da’ orişicum deja o pus guiaşu’ pă foc, cum ar veni, îi musai să merem la coasă. Că el o vorovit deja cu oaminii, şi-amu aiştea vin. Mulţi. Cu coasă, cu cositoare, cu furci, cu greble. Ca la răscoală. Ajung acasă. Îmbuc ceva, Ştefan sună: că-i senin, că deja i-o vinit clăcaşi, că ce fain a hi. No, bine. Io mă bucur.

Zic, până ajung în Poniţă, jumătate iarba-i jos. Fain. Sună primarul: hai să merem, la cinci fix. Sună iară Ştefan. Pe unde sunteţi? Zic, pă Valea Arinului, mai facem zece minute şi suntem la tine. Am făcut cam o jumătate de ceas. Mă gândesc că deja-i cosât aproape tot. No, nu te teme. Ajungem în Poniţă. Primarul, Florin, Adrian, Bogdan şi io. În Poniţă, Ştefan cu un clăcaş, Nicu. La masă. Nici o brazdă cosită. No, fain. Nu-i bai. Ne prezintă Ştefan terenul. Adică, lotul. Adică pe unde ar trebui să cosim noi. Noi ne uităm la lot. Lotul nu se uită la noi. Ne numărăm în gând. Amu’ nu tare ne-o ieşit socotelile. Că Ştefan îi chiabur, lotu-i mare şi noi suntem mici. Ori puţini. Bun. Oricum ni se face ruşine. Pă masă horincă, plăcinte, pancove, slănină, caş, brânză, castraveţi, porodici. În ceaun, guiaş. În faţă şi în spate, numai iarbă. Mică, uscată, fâşcoasă, culcată. Tomna cum îi mai bine. Bem un păhar de horincă. Se bat coasele. Cine nu bate coasa mai be un păhar de horincă. Îl întrebăm pe Ştefan câţi clăcaşi mai vin. Api, nu mai vin, zice el. Ne supărăm în gând pe prelucani şi pă mănăştureni. Mintenaş ne trece.

Pornim noi către iarbă. Musai să ştiţi c-o fo’ tomna ca-n poezia lui Alecsandri: „ce simte firul ierbii când coasa e vecină? / Ea pleacă fruntea-n pace…” Numai pân-aici. Cum ar veni, tătă iarba era pă jos. Încâlcită de câni, miei şi curci, cum v-am spus. Ne-apucăm noi de coasă. Cu privirea-n jos să nu vedem cât hotar avem de cosât. Dăm o brazdă. Mai dăm o jumătate de brazdă. Vine o maşină. În ea, Oana şi Grigore. Şi-o cositoare. Amu, deja, mare curaj ne-o cuprins. Cositoarea. Pă benzină. Credinţă am că şi de-o lăsa Grigore la hotar, noi tot coseam mai cu putere decât înainte. Tare fain sună coasa-n iarbă, da’ sună fain şi cositoarea. Câteodată. Când suntem mai slabi de înger. Şi-apoi am pornit cu mare forţă. Mai o brazdă, mai o poveste, mai o horincă. Așa, ca-n clacă. Pân-o vinit ploaia. Codu’. Galben.

Am fugit în şură, casă, găbănaş. O plouat bugăt de mult, şi-ntr-o vreme ne-am regrupat în casă la un blid de guiaş bun. Şi pe când mâncam noi mai cu poftă, s-o oprit ploaia. Şi iară ne-o cuprins ruşinea de guiaşul şi plăcintele cele bune şi de iarba ce multă de-afară. Şi tocmai pe vremea când Brazilia primea al doilea gol, ne-am apropiat din nou de iarbă. Am mai cosât până aproape de doi la unu – pentru Belgique – , cât să-i facem lui Ştefan drum prin iarbă cătă pădure. Bogdan i-o cosât şi nişte morcovi din grădină, să nu se ude la picioare când a mere după ptitoi. Cam atâta am putut face. Ştefan ne-o laudat. Ne-o dat de mâncare şi de băut. Nouă ni-i cam ruşine, drept să spunem, că nu tare mult am cosât. Amu, Ştefan, ne iartă! Şi mai fă o clacă numai cu scrijele de ptită cu unsoare şi-om bdirui şi iarba ce-o rămas. Că suntem datori pentru toate bucatele ce le-ai pus pe masă şi pentru pregătirile doamnei Ani şi a celorlalte doamne ce au ajutat.

Tare mulţămim! Să him sănătoşi şi să ne întânim şi la altă clacă!

Emanuel LUCA

Foto: Emanuel Luca, Mariana Ghedan


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu