Sunt bine cunoscute bisericile de lemn din Maramureș, vechi de sute de ani. Opt dintre ele sunt în patrimoniul UNESCO și sunt adevărate bijuterii arhitecturale.
Puțini știu însă că bisericile, la acea vreme, nu întâmplător au fost făcute din lemn. În realitate, folosirea pietrei la construirea lor a fost interzisă la 1279, în timpul domniei regelui maghiar Ladislau al IV-lea „Cumanul” (1272-1290). Acesta este motivul pentru care pe teritoriul Ungariei, din care făcea parte și Transilvania, bisericile de rit ortodox erau făcute din lemn.
Totuși, au existat unele excepții. Cu o dispensă specială, în Maramureș au mai fost excepții de la această regulă. Una dintre ele este biserica de piatră din Coaș, care datează din secolul al XVIII-lea. „Biserica monument istoric <<Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril>> a fost construită în anul 1730. La aceea vreme era singura biserică cu pereţi din piatră, cu ziduri groase şi ferestre mari care trimiteau mai multă lumină în interior decât vechile modele de ferestre mici existente la bisericile din lemn”, explică preotul paroh, Dumitru Farcaș.
Sursa foto: chioar.culturamm.ro
Despre mica bijuterie arhitecturală însă s-au păstrat extrem de puține date.
Din păcate, mai spune el, există extrem de puține date despre biserica din Coaș, asta în ciuda eforturilor pe care le-a făcut, alături de cadre didactice din localitate, să afle mai multe despre mica bijuterie arhitectonică. Însă alături de cadre didactice din localitate, s-au putut descoperi unele informații. „Asta era biserica <<ogorănașilor>>, adică cei din partea asta de sat. Când a fost Uniația, la 1700, s-a trecut la greco-catolici, dar partea asta de sat a rămas vechea credință, ortodoxă”, mai explică preotul.
Două biserici, niciun conflict
Preotul mai arată că în sat mai exista la acea vreme o biserică, însă nu se știe să fi fost conflicte. Biserica a supraviețuit atâta timp cât au existat preoți care să slujească acolo. „Cât timp au fost preoți, ea a rămas. Pe urmă în 1924-29 nu au mai fost preoți și s-a demolat. Cele două biserici au mers în paralel. Asta a fost greco-catolică și cealaltă otodoxă. Dar pe urmă, toți credincioșii au venit aici. N-au fost niciodată probleme că unii sunt greco-catolici și alții ortodocși”, mai spune preotul. Ulterior, biserica de piatră a devenit de rit ortodox, așa cum a rămas până acum.
Însă micul lăcaș de cult, deși mare pentru acea vreme, în timp a devenit neîncăpător pentru enoriași. Astfel, mai recent, în sat s-a construit o altă biserică mult mai mare, unde să fie loc suficient pentru întreaga comunitate, care s-a mărit și ea în timp. La mica biserică de piatră mai au loc slujbe la hram, sau în diferite ocazii. „Peste an, la sărbătorile mici care pică în zilele din săptămână și de hram, la Sfinții arhangheli Mihail și Gavril, venim aici. Și la paraclis, în fiecare seară e plină biserica. Vin tineri, copii, cei care-s plecați. Chiar zicea o doamnă care lucrează în Franța că se simte mai bine aici, e altfel decât în biserica nouă. E mai apropiată de Dumnezeu”, mai spune preotul paroh.
Piatra, materialul cel mai la îndemână
Singurele informații care s-au mai putut descoperi despre mica biserică se referă la faptul că a fost realizată de locuitorii din Coaș, fiind posibilă pentru că principala lor ocupație era furnizarea de cărămizi arse și var, adică tocmai materiale pentru construcție. „Aveau la îndemână materialele şi meşterii specializaţi în prelucrarea lor. Prin urmare, ridicarea unei biserici de piatră a fost alegerea cea mai la îndemână. Dar biserica nu a fost pictată niciodată la interior. Doar bolta era zugrăvită în albastru și avea steluţe aurii”, mai spune preotul Dumitru Farcaș.
Potrivit lui, biserica este compusă din pronaos, naos şi altar. „Fundaţiile şi zidurile sunt construite din piatră şi tencuite pe ambele feţe. Boltirea navei este în semicerc din scânduri, iar pronaosul are planşeu drept de scândură”, mai explică el.
Nu a fost niciodată pictată
Deși a existat obiceiul ca bisericile să fie pictate, acest mic lăcaș de cult nu a fost niciodată pictat. Au existat doar niște steluțe pictate pe boltă, dar și acelea au dispărut după reabilitatea lăcașului de cult de acum câțiva ani.
Interesant mai este faptul că în biserică, până și pardoseala este din piatră, Explicația a fost aceea că piatra era materialul cel mai la îndemână, aceasta fiind principala preocupare a bărbaților. Dar acele dale de piatră mai aveau și alt rol, explică preotul. „La slujbele de peste an, fiecare pătrat din piatră era un loc atribuit unui credincios. Fiecare enoriaş avea pătrăţelul său, lucru bine stabilit în comunitatea sătească din Coaş”, mai explică el.
Lucrările de restaurare au avut loc în 1995 și au constat în schimbarea acoperișului, ceea ce a dus și la dispariția picturii steluțelor de pe boltă. „În procesul de restaurare putem remarca grinda de stejar groasă de aproape un metru. Meşterii au găsit cu greu un stejar din care să poată reconstrui o grindă identică”, își mai amintește preotul.
O altă reparație mult mai superficială a mai avut loc în 1970, nefiind date despre alte intervenții la construcție, până acum.
Obiecte vechi și rânduieli bisericești păstrate cu sfințenie
Unul dintre cele mai vechi obiecte din biserică este o icoană datată la 1721, dar care în prezent este la recondiționat și analizat de specialiști, pentru a afla cine este autorul ei.
De altfel, chiar și închizătorile au fost păstrate cele originale. „Noi am încercată să o păstrăm așa cum a fost, deși am tot făcut câte ceva pe ea în fiecare an, din 1995 încoace, însă doar reparații, fără a aduce modificări”, a mai explicat preotul.
Un alt obiect bisericesc aflat pe masa sfântului altar atrage atenția. Este un chivot în care se păstrează cuminecătura pentru bolnavi. „Fiecare biserică are așa ceva, un chivot în care se păstreză sfintele taine, adică cuminecătura, sfânta împărtășanie. Pentru bolnavi, aceasta se pregătește în Joia Mare”, mai spune preotul.
Ziduri groase de un metru
Biserica este formată din trei spații, pronaos, naos și absida altarului. Are o planimetrie rotundă. Deasupra pronaosului este turnul clopotniță, având sub coiful supraînălțat un foișor cu câte trei arcade pe fiecare latură.
Este construită din piatră și lemn, din materiale autohtone, având o lungime de 15,7 metri și o lățime de 6,64 metri. Pereții masivi sunt construiți din piatră calcaroasă având grosimea de aproximativ un metru.
Sătenii au donat multe obiecte vechi, pentru a orna biserica, astfel că se păstrează perfect aerul medieval.
Încă o astfel de biserică, realizată din piatră într-o perioadă în care acest lucru era interzis, se află la Copalnic, tot în Maramureș.
