Caietul cu rețete de prăjituri faţă-n faţă cu laptopul

Dac-ar fi să pun întrebarea simplist: „Cum se gătea cu ani în urmă?” răspunsul ar fi aparent uşor: „Bine, eco, bio, fără E-uri, gustos!”. Şi totuşi, gospodinelor nu le era la fel de simplu ca acum, când pot deschide calculatorul să arunce o privire la filmuleţele care prezintă întregul proces de facere a tuturor preparatelor: de la prăjituri, până la fripturi, murături şi deserturi sofisticate. Ba, mai pot intra şi pe forumuri pentru discuţii, păreri, idei de specialitate.  Cât despre cum se făcea atunci rost de unt, zahăr, ouă… aici e o întreagă epopee.

Au apărut, mai nou, chiar aplicaţii pe telefon care-ţi pot oferi reţete şi combinaţii doar dacă postezi imaginea cu ce ai prin frigider. Îţi faci o poză cu ciupercile, ceapa şi ardeii şi internetul îţi dă imediat o reţetă de ghiveci… Vrei să faci o cremă de zahăr ars, te uiţi la filmuleţul de pe net. Ai uitat reţeta de murături, internetul te salvează. Stai prost cu inspiraţia, cheful şi timpul, cauţi pe net numărul pizzeriei şi-ntr-o oră, îţi vine mâncarea acasă. Iar dacă n-ai chef să speli vasele, mănânci în farfurii de unică folosinţă, cu tacâmuri şi pahare de plastic, ştergi masa cu prosoape de hârtie şi totul rămâne ca nou. Ai un eveniment în familie sau, pur şi simplu vin sărbătorile, comanzi totul: de la platouri cu aperitive şi prăjituri, până la sarmale.

Dar lucrurile n-au stat întotdeauna aşa… Nu s-au scurs, în fond, prea mulţi ani de când internetul ne-a invadat viaţa, timpul şi spaţiul, cu bunele şi relele lui, şi de când ne salvează din penele de inspiraţie. Cu ani în urmă, reţetele de prăjituri, murături şi aperitive sofisticate erau scrise în caiete speciale, păstrate în dulapurile din bucătărie şi consultate doar la ocazii speciale. Cu scrisul adesea grăbit, fără pretenţii de ortografie sau acurateţe a exprimării, unse, pătate, cu miros uşor rânced de ulei, cu foile desprinse, cu altele adăugate, caietele de prăjituri au parfum de copilărie şi de sărbători.

Femeile mai în vârstă povestesc, adesea cu haz şi nostalgie, de reţetele de prăjituri care au făcut istorie: de la prăjitura cu bulion şi foile cu amoniac şi cremă de şerbet, la blatul cu apă şi ouă de casă, până la celebrul „Televizor” cu blatul galben, cremă de unt şi foi cu cacao pe margine. Cu ani în urmă, sărăţelele, turta dulce de casă, prăjitura cu marmeladă, haioşele de casă, prăjitura cu măr sau cea cu brânză făceau parte din meniul de sărbătoare. Despre glazurile din ciocolată menaj sau despre cremele din prafuri şi budinci, despre torturile cu fructe exotice şi frişcă la tub nu prea ştia lumea. Frişca se bătea cu telul din smântână de casă, iar cremele se fierbeau cu lapte, făină, ouă şi zahăr. După 1989, prăjiturile noi au căpătat nume în ton cu epoca: Doina Cornea, Petre Roman, Parlament, Snickers, Kinder Pingui, Prăjitura inteligentă. Chiar dacă gusturile prăjiturilor copilăriei se mai regăsesc, pentru că modul de preparare şi ingredientele nu s-au schimbat, caietele de prăjituri au cam pierdut bătălia cu tehnologia şi au devenit foldere cu reţete în laptopurile care fac parte din viaţa fiecărei femei.

Dana G. BUZURA