În “Cartea Ieudului”, Vasile Vetișan scrie cam așa despre preotul Ioan Marcu: “Ieudul pomenește și va pomeni întotdeauna cu venerație personalitatea distinsă a preotului Ioan Marcu (1908-1986), omul de mari acțiuni pe plan local legat sufletește de oamenii Ieudului și de toate manifestările spirituale ale acestei așezări. A protejat locașurile vechi ale bisericilor, procedând la întreținerea și repararea lor atunci când s-a simțit nevoia, știind că ele marchează un moment din viața și istoria culturii noastre la nord vestul românesc de țară. Cu același gând, prin eforturile sale deosebite și datorită unei perseverențe continue, s-a ridicat Biserica Nouă, despre care revista “Tribuna României” scria în anul 1984, la inaugurare, că reprezintă modelul în piatră al vechii civilizații a lemnului în Maramureș. La casa preotului Ioan Marcu veneau toți de pretutindeni. Ajunși aici, după tradiția veche a casei românești, erau primiți de buna sa soție, Maria Marcu. Niciodată nu era ușa închisă pentru nimeni. A susținut tradițiile vieții locale, le-a înviorat și le-a sprijinit până la acea manifestare devenită națională, numită “Codicele de la Ieud”. Ca un omagiu, ieudenii l-au trecut în rândul celor aleși, făcându-i urări, colinde și “versul” ultim, ca celor admirați care nu se uită, care nu pot fi uitați niciodată. A fost înmormantat la biserica nouă din Ieud. P.S.: Astăzi publicăm un manuscris inedit din arhiva preotului Ioan Marcu. (Marian Ilea)
Pr. Ioan Marcu
„După dictatul de la Viena, în 1940, zece județe din Ardealul de Nord au trecut sub ocupație maghiară. La data de 23 august 1944, Armata Română s-a alăturat armatei sovietice pentru alungarea armatelor germane și maghiare din teritoriile ocupate. Ardealul a fost desrobit în octombrie 1944. După această dată și-au reînceput activitatea autoritățile române.
În comuna Ieud s-a înființat post de jandarmi care n-a stat decât trei zile, când s-a retras, noi nu știm din a cui ordin. Primăria din comună, o forma, o gardă națională pentru menținerea ordinei. Intelectualii din Sighet care au condus județul și înainte s-au gândit să aleagă un prefect de origine Ruteană care înainte a fost alături de ei și la bine și la rău. Au ales un avocat cu numele Odoviciuc Ioan, socotind că acesta fiind Rutean se va înțelege cu comandamentul sovietic și va ușura situația populației din acea vreme. Atâta a trebuit, că după ce a luat puterea în mână acest avocat a început a face ce vrea – a și facut un timp, din toamna anului 1944 și până la sfârșitul lunii aprilie 1945.
Și-a format poliție numai din ucraineni, evrei și unguri – la fel și în fruntea instituțiilor tot streini – numai români nu.
Când a avut toată conducerea în mână, a început arestarea intelectualilor români și a-i trimite în lagăr la Usvorod, în Ucraina Subcarpatică. Între intelectualii Români arestați au fost profesorul Iepure, de la liceul Dragoș Vodă din Sighet, Protopopul Darie Vlad, Directoarea liceului de fete Domnița Ileana, Iuga Floare, învățătorul Țiplea Grigore din comuna Petrova, născut in Ieud s.a.
Când au văzut ceilalți intelectuali ce se întâmplă au început să se refugieze în comunele de pe Valea Izei – care erau locuite numai de români, știind că aici și-ar putea salva viața.
Ajungând și la noi în comună, au format un comandament de apărare în frunte cu primarul Pop Dumitru Roibu, care era șeful gărzii naționale – această gardă a fost compusă din țărani cu armata făcută.
Acest comandament a fost dirijat de preotul Ioan Dunca Joldea, preotul Pop Alexandru, inspector școlar Vancea Ion, inspector școlar Glodeanu, Primpretorul Plasei Iza și alții.
După instalarea acestui comandament și a gărzii naționale s-au făcut grupe de țărani care au avut un grad în armată, au fost comandanți de grupă, pentru ca în caz de nevoie să apere comuna și pe intelectualii veniți la Ieud.
Prin înființarea acestui comandament, Plasa Iza se numea “Republica Iza” pentru că aici nu se răspundea la nici un ordin dat de prefectul Odoviciuc.
Văzând aceasta, susnumitul prefect a trimis poliția sa ca să aresteze pe toți intelectualii găsiți în comune pentru că ei sunt piedecă de nu se răspunde la nici un ordin dat de el.
Această poliție a fost trimisă și la noi în comună în ziua de 7 april 1945, cu un număr de 13 persoane, având în frunte un comisar de poliție și un inginer agronom.
Eu la acea dată eram secretar la primărie. Cam pe la orele 10 mă trezesc în birou cu această bandă înarmată până în dinți – cu pistoale automate și grenade – se recomandă cine sunt – și spun că au venit să facă expropriere de pământ – i-am invitat să șadă pe scaune pregătite din timp, șed toți afară de ing. agronom și comisarul de poliție care mă întreabă unde este primarul? Le spun – atunci îmi zic să trimit după el. Eu le spun că este departe la îndiguirea râului și nu va putea veni repede. La ce ei au răspuns nu-i nimic, că au vreme. Am trimis o femee după primar, să-l cheme dar să-i spună care e situația la primărie și să anunțe oamenii. Peste o jumătate de ora primarul a sosit la primărie. I-a întrebat cine sunt și cu ce ocazie au venit la Ieud. Inginerul agronom Pauliuc i-a răspuns că au venit să ia pământ de la cei bogați și să dea la cei săraci. În timpul discuțiilor primarului cu inginerul și comisarul, au început să vină bărbații în grupe de 5-6 persoane la primărie.
Inginerul întreabă pe primar< De ce vin oamenii așa mulți? Primarul le răspunde că au fost anunțați din timp să se adune că sosește o comisie din Sighet să le dea pământ. I-am anunțat individual ca să nu mai batem toba.
Auzind acest răspuns le-a părut bine cu câtă dragoste-i așteaptă ieudenii, fără să-și dea seama ce li se va întâmpla.
Când au fost adunați 30-40 de bărbați din cei mai tari și curajoși din comună – a strigat un frate a primarului Pop Vasile Roibu< “Pă ei”. La acest semnal au sărit câte trei bărbați de-ai noștri câte pe unul din cei înarmați și nu a durat un minut și toți au fost desarmați. Unul din bandă a reușit să sară pe geamul primăriei și a fugit până în Ritul Iezărului – acolo a fost ajuns de Iusco Dumitru Grigaci și Iusco Gavrilă ai Călina Căyunii – a fost bătut și adus la ceilalți.
După terminarea desarmării în zona amintită, au fost dus în cătunul Plopșori la casa lui Pleș Gheorghe Bedrila sub escortă, unde li s-au luat declarații la fiecare, apoi au fost păziți ca prizonierii în lagăr.
În aceeași zi pe înserate a sosit o altă bandă înarmată, compusă din patru bărbați și o fată. Au întrebat dacă a fost cineva de la Sighet aici. Primarul le-a spus că au fost doi, au plecat și nu stiu în ce direcție. Primarul i-a invitat în primărie. Era seară, au intrat trei bărbați împreună cu comisarul Roth – de origine evreu care i-a spus fetei să rămână pe căruță și dacă se întâmpla ceva să tragă foc de armă.
Era adunată lume multă. Ce a vorbit comisarul rusește cu fata a fost înțeles de un bărbat care a fost prizonier în Rusia.
Cele patru persoane au mers cu primarul dar n-au apucat să urce treptele primăriei că populația i-a desarmat, prins și închis în primărie. Fata a început să tragă din pistol fără să rănească pe cineva. A fost desarmată de Dunca Gavrila lui Dumitru Pitului – luată de cap a fost trasă în primărie la ceilalți – unde au fost bătuți de popor și transportați în lagăr la Plopșori unde se găseau și ceilalți. Aici au fost ținuți sub pază strictă. Prefectul Odoviciuc, dacă a văzut că nu se mai întorc trimișii lui de la Ieud, a trimis alte bande, dar nu a reușit nimeni să intre în comună, căci la intrarea în comună era post fix de observare care dădea semnalul și în acel moment se trăgeau clopotele din comună. Dar au reușit să prindă doi feciori< pe Chindris Ion Pintioi și Pleș Vasile lui Vasile Biraului cu armata nefăcută, care mergeau în Ieudișor să schimbe paza. Dupa ce s-a auzit în comună cele întâmplate – poporul s-a alarmat și s-au înarmat cu ce-au putut< secure, sapă, furcă și câte o armă luată de la prizonieri. Au plecat spre Rozavlea pe jos și alții călari – da nu i-au ajuns.
După intrarea poporului în Rozavlea, primarul mi s-a plâns că garda națională de la ei a fost desarmată de către niște evrei din sat cu alții streini. Ieudenii l-au întrebat unde stau acei evrei și după ce le-a arătat s-au dus la casele lor, i-au arestat și adus în număr de 13 evrei în Ieud și băgați în lagăr cu ceilalți. Venind spre Ieud, unul din evrei a promis că dacă îl lasă liber el merge la Sighet și imediat îi eliberează pe cei doi români din Ieud arestați. I-am dat drumul la evreu dar peste două ore în locul prizonierilor a sosit un camion plin cu muniție și soldați sovietici care au prins pe drum venind spre Ieud trei bărbați care au întârziat la cârciumă în Șieu. Aceștia au vrut să fugă dar au tras cu mitraliera după ei. Apoi au fost prinși și legați butuc și aruncați în mașină. Aceștia au fost Pleș Vasile a Birăului, Pleș Ștefan Vătavu și Chindriș Găvrilă a lui Indrei Domnița. După această operație militarii s-au înarmat, au urcat în camion și au voit să intre în Ieud dar n-au reușit căci paza de la Ieudișor a dat semnalul și în acel moment s-au tras clopotele la amândouă bisericile. Poporul s-a înarmat și cu armele ce au avut au ieșit în capul comunei – adăpostindu-se pe după garduri și pe unde au putut. De acolo, când au văzut că intră cineva strein au tras cu armele silind militarii să se retragă.
Timp de trei săptămâni cât au durat luptele, noi, ieudenii, am avut un singur mort, pe Danciu Toader, morar la moara Nișoreanului care ieșind afară din comună a fost vazut de acești bandiți și l-au împușcat mortal. Din partea lor au fost trei morți. Ieudenii care au fost prinși au fost duși la Sighet la închisoare până când au venit autoritățile române și i-au pus în libertate.
Luptele cu bandele lui Odoviciuc au durat trei săptămâni. După toate cele petrecute în comună, într-o duminecă, când toată populația era pe drum în sat, apare o mașină mică cu un steguleț tricolor pe băț. Oamenii s-au retras imediat din drum prin livezi, temându-se că este iarăși o bandă de-a prefectului ca să-i împuște. Grupele noastre de apărare s-au pregătit să arunce mașina în aer cu grenade. Cei din mașină au observat acest lucru și atunci au ieșit pe scara mașinii tremurând de frică. Preotul Alexandru Chindriș Nănașu, care însoțea persoanele din București, le-a spus oamenilor să se liniștească pentru că în mașină nu sunt ucraineni, ci români din București. Au fost chemați tot poporul la adunare, la monumentul eroilor, unde un profesor, Robu, trimis de Guvernul Romîn le-a ținut o cuvântare în care le-a spus că întreg Maramureșul și Ardealul cedat rămâne alipit de patria mamă, România. La capătul cuvântării ne-a rugat ca pe toți prizonierii luați în timpul luptelor să-i eliberăm ca să poată merge fiecare la casa lui. Unii din cei arestați au fost membri de partid și au ajuns în funcții mari și s-au răzbunat pe noi, așa că tare mulți ieudeni au suferit. Acești prizonieri au cerut ca primarul comunei și preotul Ion Dunca Joldea să fie dați în judecată. La o lună după aceasta au fost citați la Tribunalul din Sighet nouă persoane, și anume< Pop Dumitru – primarul comunei, Dunca Ion Joldea – preotul comunei, Dăncuș Ion – ajutor de primar, Chindriș Gavrilă Adam – secretar comunal, Chindriș Ion, Dăncuș Vasile Vîrtic, Iusco Grigore Grigaci, Covaci Ion Bidina și Covaci Ștefan.
Ne-am prezentat la secția instrucție, unde era un judecător hâtru, cu experiență de jurist, cu numele Piler, iar președinte un vechi judecător, Dezideriu Florea. Nu am fost condamnați imediat. În timpul dezbaterilor au apărut în sală persoane din cei înlăgărați în Ieud ca să ne cunoască și să se răzbune pe noi când vom merge acasă. Președintele tribunalului i-a văzut și a priceput ce vreau și a dat un telefon la prefect, care ne-a dat o gardă de zece polițiști înarmați care au făcut cordon pe lângă căruțele noastre la întoarcerea acasă până în comuna Oncești. Nu am mai mers altul la proces la Sighet, ci s-a deplasat tribunalul la Dragomirești, unde am fost citați și achitați.
Pe când am fost dați în judecată au fost instalate autoritățile române, dar la Sighet tot se întâmplau multe ilegalități și crime, căci erau bande formate, toți derbedeii unguri, români, evrei și alte nationalități care umblau mascați în uniforma soldaților ruși și dacă avea cineva supărare pe tine, te arăta cu degetul și imediat îți lua viața.
În timpul acela populația trebuia să dea vite. În contul armistițiului, Plasa Iza a fost impusă cu 800 de vite. Plasa era formată din 12 comune – din cele 800 de vite au fost repartizate Ieudului 400, restul la 11 comune.
Am mers o delegație la Sighet la camera agricolă să cerem reducere, că nu avem de unde da atâtea vite. Mergând de la autobuz spre prefectură, deodată se trag două focuri de armă către noi dintr-o poartă de către doi indivizi. Mascați în uniformă sovietică. Dar nu ne-au atins pe niciunul, deși eram patru. În apropiere de poarta cu pricina se afla o gardă de militari români care făceau paza la Administrația Financiară. Când au văzut ce se întâmplă ne-au păzit. Am mers la prefectură următorii< Pop Dumitru – primarul, Dăncuș Ion – ajutor de primar, Pleș Vasile Lăceanu și Chindriș Gavril – secretar comunal. Am spus prefectului ce s-a întamplat când am venit și la reîntoarcere spre casă ne-a dat polițiști să ne însoțească până la Ieud. Acest prefect Odoviciuc și comandamentul sovietic a voit sa alipească Maramureșul la Ucraina Subcarpatică, să nu mai fie Tisa graniță, ci Munții Gutâi, Hudinu, Covățile, Vîrful Cîrligăturii, Țibleșu, Pietrosu și Trecătoarea Prislop. Pentru susținerea acestei teze afirmau că în Maramureș sunt mai mulți ruși decât români. S-au făcut tabele în tot județul despre numărul populației române. S-au dus la București cei doi inspectori școlari și s-au întors acasă cu bine. Iar prefectul ucrainean Odoviciuc a fost dus de armata sovietică în Rusia de unde nu a mai venit altu pe pământu românesc a Maramureșului rămas din moși strămoși.
În lupta contra acestui prefect răuvoitor a Maramureșului s-au mai răsculat comuna Săpânța și alte comune de pe valea Izei care toate au primit sarcini ce să facă de la Plasa Iza. Când ieudenii au capturat toată banda lui Odoviciuc nu și-au împlinit sarcinile decât comunele Cuhea și Dragomirești, celelalte nu s-au ținut de cuvânt.
Comuna Rozavlea a primit sarcina să închidă drumul cu lemnele ce erau la pod – când vor vedea că vin pe Iza în sus oamenii suspecți – aceștia nu s-au ținut de cuvânt că majoritatea erau jidoviți, țineau la evrei că traiau de pe pământul evreilor luat tot de la români cu diferite specule.
Ei n-au fost în stare să-și apere garda națională care a fost desarmată de evreii pe care i-au dus ieudenii ca prizonieri în lagăr. Acei evrei au fost din banda lui Odoviciuc și au fost găsiți de ieudeni în ascunzișurile lor și i-au arestat și dus la Ieud.
Îmi mai amintesc unele evenimente petrecute în Plasa Iza în luna martie 1945, cand s-a ținut ședința la Pretură, unde a fost primpretor Dr. Ilie Iusco. Aici s-a hotărât să meargă comunele la Sighet să se ia legătura cu comandamentul sovietic ca să pună prefect un român deoarece în toate comunele din județ sunt români. S-a luat legătura cu toate comunele ca să trimită delegați. Au venit de pe la Vișeu și de pe Valea Izei, dar în fruntea lor a fost Ieudul cu toate casele din sat, cu oameni înarmați care s-au întâlnit cu convoiul din Borșa încolonat de primpretor – cu căruțele încărcate cu armament, puști, mitraliere și un tun și au plecat spre Sighet. N-a reușit această manevră că au fost opriți din sus de comuna Vad de către armata sovietică, care era deja instalată pe poziții, deoarece au fost anunțați de un post de observație de la Moisei că comuna Borșa a coborât cu căruțele încărcate de armament, că se răscoală asupra conducerii de la Sighet. În fața acestei armate au fost siliți românii să se întoarcă și n-au mai putut sta de vorba cu comandamentul nici măcar intelectualii.
Coloana s-a întors deși unii au strigat “mergem înainte, să intre în Sighet cu forța”. În fața unei armate pregătită de război n-am putut rezista.
Delegații care au susținut și condus coloana și au susținut mișcarea au fost următorii<
Dunca Ion Joldea – preot în Ieud
Pop Alexandru – preot în Ieud
Iusco Ilie – avocat și fost pretor al Plasei Iza
dr. Iusco Gavril – medic Dragomirești
dr. Jurea – medic Rozavlea
Vancea Ion – inspector școlar
Glodeanu – inspector școlar
Balea Grigore – învățător în Ieud
Hotico Grigore – învățător în Ieud
Mihali Gavrilă – primar Borșa (zis Ștrifundă)
Pop Dumitru – primar în Ieud și alții
Aceste evenimente sunt toate realitate, trăite, nu auzite, văzute cu ochii, fiind și eu alături de ceilalți consăteni și prieteni din comunele amintite, căci am luat parte la ele”
