Share
Editorial de dr. Ilie Gherheș: Semnul de mamă – între stigmatul social de „om al Dracului”, la dezmierdul de „om ales al lui Dumnezeu” (2)

Editorial de dr. Ilie Gherheș: Semnul de mamă – între stigmatul social de „om al Dracului”, la dezmierdul de „om ales al lui Dumnezeu” (2)

Motto: „În viață, fiecare purtăm un steag pe care scrie cu litere mari: EU”.
(Garabet Ibrăileanu)

Semnele de mamă sunt un mesaj al destinului. Ele sunt de o diversitate fascinantă și, în același timp, provocatoare, la nivelul mentalului social deoarece transmit, afișează un cod colectiv de simboluri.

Dacă semnele de mamă sunt localizate pe frunte, pe pleoape sau pe față, ele sunt acceptate în popor ca un dezmierd al sorții și sunt gratulate cu denumirea de „sărutări de îngeri”, fiind acreditate ca (în)semne ale norocului, iar fericitul posesor este considerat un „om ales al lui Dumnezeu” sau „cu stea în frunte”, poate chiar providențial.

*

Amprenta de neam

Credința populară în adevărul semnelor de mamă a mers până într-acolo încât în unele perioade istorice și în unele comunități acestea au fost fie considerate ca un dat al spiței de neam, iar faptul de a nu le transmite, putea fi interpretat ca o infidelitate a mamei, cu consecințele de rigoare. În mentalul popular se credea că gropițele în obrajii bărbatului sunt atribut al celor cu „sânge albastru”, din os domnesc, că aceștia s-ar caracteriza prin a fi intuitivi, prevăzători, anticipativi, adică ar avea ceea ce se spune, al șaselea simț.

Într-un alt caz, alunițe specifice, particulare, moștenite de la tatăl său, de aceeași formă și în același loc au fost considerate o zestre genetică, căci s-a întâmplat ca toți cei trei copii ai acelui om (doi frați și o soră) să le aibă în același loc, de aceeași culoare, de aceeași formă și mărime. De asemenea, amprenta de neam a fost considerată și în cazul unor semne sub formă de strugure, apărând succesiv la mai multe generații, în același loc, sub forma a trei mameloane, doar în linie paternă, în cazul unor familii.

O situație notorie s-a întâmplat în august 2022, când un tată și-a recunoscut fiul, după 30 de ani, confirmând prezumția polițiștilor care investigau cazul, dar aveau piese lipsă la dosar, tot după un semn de mamă, potrivit unui reportaj tv.

Semnele de mamă se contituie ca mesaje din trecut, dar prin sugestiile lor, ne apropie și de viitor. Este și cazul dlui profesor Iuga Simion din localitatea Săliștea de Sus, județul Maramureș, care-mi scria, referitor la subiect, că: „Numele de <<peteceni>> pe care mulți din localitatea Săliștea de Sus îl poartă astăzi ca poreclă (petecean), provine de la un stămoș al lor, Iuga Gavrilă Petec, care avea pe spate un semn, o pată, un petec. Mulți barbați (doar barbații, se spune), urmași ai lui Petec, au avut acest semn, unii îl mai au și astăzi. Petecenii alcătuiesc un neam mare, sunt numeroși, iar porecla reprezintă o mândrie pentru ei. Erau și sunt extrem de uniți. Pe vremuri erau renumiți în sat ca veseloși la nunți și bătăuș”.

Locul preferat al semnelor de mamă

După locul unde apare, unde se instalează, îl cuceresc și ne amprentează, semnele de mamă, la rândul lor, semnifică ceva, în mentalul tradițional, funcție de frecvența apariției lor:

– pe spate: o persoană deschisă, abordabilă, fără prea multe prejudecăți;

– pe mâna dreaptă: succes în viață, reușite de invidiat;

– pe mâna stângă: o persoană care ca avea dificultăți financiare;

– pe piciorul drept: i se arată multe și lungi călătorii;

– pe piciorul stâng: o carieră de succes.

După alte abordări și constatări particulare, pot fi catalogate:

  1. a) la femeie:

– pe față – soții și mame neasemuite;

– pe spate, gât sau fund – o femeie hotărâtă;

– pe nas – gândire creativă, o carieră și familie deosebite;

– pe sânul stâng – succes în viață;

– pe sânul drept – noroc la bani;

– pe mâini – talent, abilități peste medie, uneori ieșite din comun;

– pe piciorul drept – semn de inteligență, elocință;

– pe piciorul stâng – mai conservatoare, își conștientizează valoarea.

  1. b) la bărbat:

– pe piciorul stâng – un soț, un tată minunat;

– pe piciorul drept – egoism, îți oferă cât vor ei, nu se lasă „prădați”;

– centrul frunții – atrăgător, curtenitor;

– pe abdomen – lăcomie și avariție;

– pe brațe – familist;

– pe obrazul drept – pasiune, relație fericită;

– pe obrazul stâng – dificultăți financiare;

– mijlocul pieptului – ghinion, îl paște sărăcia;

– gaură în vârful limbii – are vorba multă și dulce.

Interpretări/credințe populare

Alfabetul semnelor de mamă este unul cât se poate de complex și de „greu de citit”, de interpretat. O părere unanimă este că femeia gravidă trebuie să se ferească a avea pofte, să o „cortească”, ea ar fi bine să evite, deci, acele împrejurări (cam aceasta este povestea tuturor semnelor în formă de fructe: căpșuni, cireșe, prune, struguri ș.a.)

Tot din acest context fac parte și părerile potrivit cărora mama care a născut prunc însemnat ar fi mâncat prea multe fructe și cu prea mare poftă; tot așa cum se crede că dacă femeia a suferit vreo traumă, o sperietură, a fost împinsă cu palma sau amenințată cu aceasta sau cu vreun obiect contondent sau tăios, acestea își vor găsi reprezentarea pe corpul fătului.

Uneori, teama că ar putea naște un copil cu semn, era promovată ca un totem, ca o interdicție socială: să nu furi și, mai ales, să nu iei ceva dinte-un pom, dintr-o grădină, de pe un strat, și să nu le ascunzi în poală dacă ești însărcinată; în această fază burta femeii, pântecul acesteia, capătă virtuțile unui scaner, prin fidelitate. De asemenea, mama nu avea voie să mănânce fructe direct din poală, pentru că ar naște un copil cu reprezentarea acelui fruct.

Se credea, de asemenea, că dacă o femeie însărcinată întâlnea un iepure, nu este bine să-l privească atent, ci să se ferească, să nu se „zăuite” la el, altfel ar putea naște un copil cu buze de iepure, căci în popor exista credința că respectivul animal ar fi, de fapt, întruchiparea unei vrăjitoare, care ar avea exact această misiune malefică.

Tot așa, femeia gravidă trebuia să se ferească de a se stropi cu apă sau cu alte lichide pe burtă și să se sperie, să nu mănânce carne crudă (tocată) și nici să privească foarte atent flăcările unui foc întețit, pentru a nu face copii cu pete, cu arsuri sau cu alte urme de vărsat pe față sau pe corp. Se interzice, de asemenea, cu desăvârșire, pentru ca femeia gravidă să se mire de un copil sau de un om cu doi ochi în două culori pentru că altfel ar putea să nască un copil la fel sau cu ochii indefiniți, având culoarea lor compusă din cele două culori (o culoare de bază, cu picățele din cealaltă). De asemenea, se interzice, cu desăvârșire, ca femeia gravidă să privească, cu luare aminte, oameni cu anumite tare (ciungi, ologi, alte defecte).

După moartea mamei sau dacă aceste semne sunt extirpate chirurgical,  semnificațiile și caracteristicile incubate de către acestea nu dispar din trăsăturile comportamentale și nici din palierul caracterului  deținătorului; ele nu sunt, așadar, un fel de „cipuri” însoțitoare, aflate în dotarea noastră genetică, dar continuă să ne însoțească, precum anturează sufletul, spiritele psihopompe, acorporale, în geografia tărâmului de Dincolo, acestea legitimându-ne pe lumea aceasta ca spiță de neam, ca ființe aparținând unui dat ontologic.

Dacă semnele de mamă, așa cum le spune și numele, sunt amprente genetice provenite de la mamă, dar și de la tată – adaug eu, așa cum ne învață tradiția și mentalitatea comună, atunci acestea sunt percepute ca mesaje ale destinului, poate cele mai elocvente, căci genetica este, sigur, de sorginte magică, divină, din lada de zestre a destinului, a sorții, a așa-zisei placente entice – dacă aceasta există.

Într-o altă ordine de idei, îndrăznesc să cred că aceste semne de mamă sunt firimituri de la Masa zeilor sau, poate, sunt culese de pe cărările de Dincolo și din trecutul nostru, de către aceleași spirite acorporale, psihopompe și dăruite de către îngerii păzitori ai ființei noastre, după o chimie proprie, magică, noului destin, reconfigurat.

Dr. Ilie GHERHEȘ

Citește și

Editorial de dr. Ilie Gherheș: Semnul de mamă – între stigmatul social de „om al Dracului”, la dezmierdul de „om ales al lui Dumnezeu” (1)


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu