Până nu demult, suveranismul era un cuvânt aproape rușinos în vocabularul european. Era pus rapid la colț, asociat cu izolaționismul, cu naționalismul prost înțeles și cu ideea că „nu vrei să joci corect în piața liberă”. Doar că, între timp, regulile pieței libere par să se fi rescris chiar de cei care le-au apărat cel mai tare.
Iată o sinteză a restricţiilor privind investiţiile străine directe cuprinse în proiectul IAA, care urmează să fie propus oficial de Comisia Europeană pe 25 februarie:
„Uniunea Europeană urmărește consolidarea autonomiei strategice prin protejarea capacităților critice și a tehnologiilor esențiale, asigurând că investițiile străine pot fi realizate doar până la 49% din capitalul companiilor europene și numai în parteneriat cu entități locale, pentru a garanta securitatea economică și competitivitatea pe termen lung….”
Prin urmare, Uniunea Europeană se gândește acum să spună investitorilor din afara UE un „ Da, sunteți bineveniți. Dar nu prea. Puteți investi, însă fără să controlați voi. Puteți primi maximum 49%, nimic mai mult. Și doar dacă vă luați un partener local. ”Altfel spus: „banii voștri sunt buni, îi vrem, dar deciziile rămân acasă, la noi, în UE.” Iar domeniile vizate sunt exact cele sensibile din energie, tehnologii curate, industrii mari, lanțuri de aprovizionare pentru mașini electrice. Adică viitorul. Oare nu este vorba de acel suveranism pentru care, mai ieri, eram certați de Comisia Europeană?
Interesant este că această schimbare vine sub un ambalaj elegant: „apărare economică”, „securitate strategică”, „fabricat în Europa”. Nimeni nu îi mai spune suveranism. Pentru că, iată, nu mai sună periculos atunci când este decis la Bruxelles. Când UE hotărăște că trebuie să-și apere industriile, nu mai este protecționism, ci viziune. Nu mai este închidere, ci maturitate geopolitică. WOW!
Decizia, în sine, poate fi una corectă. Lumea chiar nu mai funcționează ca acum 20 de ani, iar marile puteri își apără fără scrupule interesele economice. Problema nu este ce face UE, ci cum alege să o numească. Pentru unii, a-ți apăra economia a fost mult timp un păcat. Acum pare perfect normal. Cu o singură condiție: să fie hotărât de Uniunea Europeană!
Așa că, până la urmă, poate nu e suveranism. Sau poate este. Doar că, de data asta, poartă costum european și vorbește despre „accelerare industrială”.
Vasile Petrovan
