Marin Preda, copilul pe care satul era cât pe ce să-l țină departe de școală - 2 ore în urmă
Un tânăr din Petrova s-a stins în Italia, după ce i s-a făcut rău în timp ce lucra la recoltarea roșiilor - 3 ore în urmă
5 august 1984: regalul olimpic oferit de Kati Szabo - 4 ore în urmă
Pompierii voluntari din cadrul SVSU Recea, Maramureș, sunt din nou campioni naționali - 6 ore în urmă
Prefectura Maramureș le cere primăriilor să reducă consumul de energie - 7 ore în urmă
Angajări în învățământul băimărean: post cu normă întreagă la grădiniță - 7 ore în urmă
La Săliștea de Sus va fi dezvelit bustul lui Gavrilă Iuga, personalitate marcantă a Maramureșului - 8 ore în urmă
„Vacanță în tinda bisericii”: Ediția a IV-a a taberei de vară pentru copii are loc la Sighetu Marmației - 8 ore în urmă
Campanie de donare de sânge la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare - 8 ore în urmă
Părintele protopop dr. Stan Florin, invitat la Școala Părinților din Parohia Dumbrăvița - 9 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (XXI)
În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
21
În ianuarie şase a început frigul cel mare. A îngheţat apa. Nu puteai ieşi afară din casă. Pianul de Sus părea degerat. S‑au terminat lemnele. S‑au ars lotbe smulse din grajduri. Minele nu mai lucrau. A apărut diareea. De la brânza şi de la laptele cumpărate din Piaţa de Alimente. Boala lovise fără cruţare. Magazinele din centru erau în- chise. Oamenii ieşeau la closete. Îi lua cu frig. Simţeau arsura la păr- ţile de jos. După aia stăteau în case. Foloseau ligheanele. Au prins a căuta vinovaţi. Consilierii orăşeneşti n‑aveau nici un amestec. Bursa Metalelor din Londra, aşijderea. Muierea aia care‑i oferise oul lui Kollowitch, nema. Toate relele începuseră o dată cu sosirea episco- pului. Până atunci fusese linişte. Câte spunea omul acela, în altar, păreau frumos rânduite. Numai că nimic nu se împlinea. Şi‑atunci l‑au făcut mincinos. Au zis că fără el, fără ideile lui, ar fi fost mult mai uşor de trăit în Medio Monte. Nu aveau de gând să i‑o spună în faţă. Şi‑au zis că nu se pot bate cu el. Dar nici să rămână cu braţele în sân nu se cădea. Gheza Papp a fost cu ideea. La cârciuma lui Ackerman. I‑a şoptit‑o lui Ciril Petcu. Acela i‑a spus‑o lui Avram. Bătrânul a dus‑o până în ograda lui Gheorghe Ciobotaru.
„Eu îţi dau revolverul, că nu l‑am predat lui Vacek şi atâta”, i‑a zis ajutorul de miner lui Avram Petcu.
Avram Petcu i‑a dat revolverul fiului său, Ciril Petcu. Ciril Petcu l‑a luat şi l‑a dus lui Papp Gheza. Ciril Petcu i‑a spus lui Papp Gheza:
„A fost ideea ta, aşa că ai face bine să‑l ţii la tine”. Papp Gheza l‑a uns, l‑a reparat, a turnat plumbi pe potrivă. L‑a probat în dreptul galeriei de aeraj de la mina Josza Bela. Glonţul a prins a sfârâi, a se pierde în întunericul tunelului.
Papp Gheza a mers la casa Petcilor. L‑a luat în tindă pe Ciril. I‑a spus ceva la ureche. Ciril Petcu a intrat în casa lui şi a tatălui lui. S‑a uitat la nevastă. Muierea lucra la sobă. Mirosea a păstăi scoase din borcan. Ciril Petcu i‑a şoptit ceva la ureche lui Avram, tatăl lui. Avram Petcu s‑a ridicat din pat. Îl dureau şalele. S‑a încălţat cu greutate. I‑a spus fiului său: „Să mergem, Ciril”. Avram Petcu şi Ciril Petcu au ieşit în tindă. Acolo îi aştepta Papp Gheza, cu revolverul în mână. I l‑a arătat lui Avram Petcu. Acela s‑a uitat. A dat din cap. Au ieşit în stradă. S‑au dus la ajutorul de miner Gheorghe Ciobotaru. Avram Petcu a intrat în casă. Ciril Petcu şi Papp Gheza au aşteptat în tindă. Gheorghe Ciobotaru se aşezase la masă. Mazăre cu slană fiartă. Cas- traveţi muraţi la butoi. Mirosea a acritură. Avram Petcu i‑a şoptit ceva la ureche lui Gheorghe Ciobotaru. Acela a făcut ochii mari. I‑a spus lui Avram Petcu: „Lasă‑mă să mănânc”. A terminat cu mazărea. S‑a ridicat de la masă. A ieşit în tindă. În spatele lui era Avram Petcu. Afară îl aşteptau: Ciril Petcu şi Papp Gheza. Revolverul era în mâna lui Ciril Petcu. Gheorghe Ciobotaru a privit arma. Era ca nouă. A dat din cap. A spus: „În regulă, Gheza. Ai făcut o treabă bună”. Erau cea‑ surile opt şi douăzeci de minute. Către noapte. Unsprezece ianuarie. La orele nouă şi douăsprezece minute sosea în gara din Medio Monte trenul de persoane de la Budapesta. În acea seară, pe peronul gării, au fost împuşcaţi mortal: impiegatul Oragovici, negustorul de paste făinoase din Carei, Francisc Kelemen, Otto Regner şi Carol Sime din Berlin, veniţi la o vânătoare de mistreţi organizată de către domnul consilier orăşenesc Nistor. Pe peron a fost vânzoleală. Strigăte. Plân- sete. Spaimă. Sânge. Zăpadă. Au sosit în mare grabă doctorul Weber şi inspectorul‑şef al poliţiei Vacek Syrovy. Se trăsese dinspre depou. Focuri solitare. Bine ţintite.
La orele douăsprezece din noapte, Gheza Papp adormise. Ciril
Petcu stătea la taclale cu Avram Petcu, la gura sobei. Focul duduia. Gheorghe Ciobotaru făcuse o copcă în gheaţa ce acoperise râul. Se
aplecase fără spaime. Lăsase revolverul să se ducă la vale. Apoi se culcase, liniştit şi flămând.
La o săptămână de la atacul cu arme de foc, pe biroul inspectoru- lui‑şef al poliţiei din Medio Monte sosise plicul cu expertiza balistică efectuată la Viena. Se trăsese cu o armă de calibrul şase milimetri, fără a se putea specifica modelul.
(Va urma…)

Marian ILEA
Citește și














