Săptămâna trecută, ca să nu spun anul trecut, în cadrul Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația” (LV, 2023), Muzeul Maramureșan Sighetu Marmației a lansat al XIX-lea număr al revistei Acta Musei Maramorosiensis. Anuarul Muzeului sighetean este un volum consistent, care ne oferă, în 573 de pagini, articole de etnografie și folclor (8), studii de arheologie și istorie (12), de muzeologie și educație muzeală (8), de geografie, geologie și științele naturii (5), dar și studii dedicate unor personalități de seamă (7). Colegiul de redacție este asigurat de dr. Mirela Ana BARZ (redactor-șef), Dacia Mara BÂRTA (secretar de redacție) și Nicoleta NEMEȘ, drd. Vasile Timur CHIȘ (redactori). Consiliul Științific reunește nume consacrate în spațiul cultural și universitar românesc: prof. univ dr. Ioan OPRIȘ (Universitatea Valahia, Târgoviște), dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU (Muzeul Național al Țăranului Român), conf. univ. dr. Delia SUIOGAN (Centrul Universitar Nord Baia Mare, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca), dr. Livia ARDELEAN (Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Cluj), conf. univ. dr. ing. Ioan DENUȚ (Muzeul de Mineralogie Baia Mare), prof. Gheorghe TODINCA (fost director al Muzeului Maramureșan). Volumul este tipărit în condiții excelente la ASKA GRAFICA și reproduce, pe coperțile I și IV, două lucrări ale lui Traian Bilțiu Dăncuș, Am fo’ ș’oi si’ (1967), respectiv Din pridvor. Mara (1936).
Sfera magicului terapeutic deschide secțiunea dedicată domeniului etnografic cu articolul lui Ittu Constantin – Plante și mâncăruri de leac (trupesc și sufletesc) –, o incursiune în universul plin de conotații al grâului, așa cum apare în Mărginimea Sibiului, în binecunoscuta formulă Pâinea noastră sățioasă. Remedii empirice bazate pe leacuri vegetate, dar de această dată din zona Sălajului, găsim în articolul Olimpiei Mureșan, Leacuri și tratamente din medicina populară – nu mai puțin de 24 de rețete și remedii pentru tot atâtea boli, fără să mai punem la socoteală mătrăguna, spânzul, iarba lui Tahin, măceașa, potrocea și romaniță. Un studiu comparativ foarte interesant ne propune dr. Anamaria Iuga și Georgiana Vlahbei în Ritualuri cu măști la periferiile Bucureștiului, și anume două obiceiuri cu măști, carnavalești, jucate de comunitatea de aromâni din Pipera (Ilfov, la 7 km față de centrul capitalei) în ziua de Bobotează – Julamila, și de către comunitățile de români și bulgari din Brănești (Ilfov, la 23 km față de centrul capitalei) în prima zi a postului Paștelui ortodox – Cucii. Concluziile la care ajung cercetătorii atrag atenția și vă invit să le descoperiți în volum.
La 28 aprilie 1957, s-a deschis Castelul Bran, iar începând cu anul 1959, au fost deschise și primele monumente de artă populară din Parcul Etnografic Bran. Lucrarea propusă de dr. Mihail Iona Gorgoi, Nicoleta Petcu și Anemona Marilena Todor, O moștenire de suflet de la familia „Pușcăreștilor” creionează destinul casei de colibași din „Muzeul Satului Brătean”. Omul și natura mai trăiesc încă în deplină armonie? Tradițiile, biserica, cosmosul satului tradițional, îngrijirea pomilor, a pământului, a animalelor, precum și a pruncilor – toate acestea au intrat într-o stare de criză. Găsim aici imaginea unui sat scindat între supraviețuire și speranță. Care sunt cauzele? Dar soluțiile în vederea depășirii crizei? Edificator în acest sens este studiul Satul românesc din Țara Crișurilor de la esența spiritului la drama pierderii identității, al cercetătorilor Vasile Todica, Maria Flavia Pop și conf. univ. Mihăilă Ștefan. Tot în secțiunea Etnografie întâlnim și alte abordări interesante, precum: tipologia bijuteriilor tradiționale la huțuli (Tkachuk Yaroslava), Simbolul șarpelui în ornamentica porților maramureșene din Valea Stejarului (dr. Kosinszki Sorin-Alin, Nemeș Nicoleta, dr. Măran Petru Daniel) sau Zgarda de coral sau „zgarda scumpă” (drd. Măriuca Verdeș-Nemeș).
Secțiunea Istorie debutează cu câteva considerații pe marginea Epocii Bronzului în Depresiunea Maramureș. Arheologul Muzeului Maramureșan, Melania Pohaidac, răspunde pertinent la câteva întrebări legate de contextul descoperirii depozitului de bronzuri de la Săpânța și încadrarea cronologică a acestuia, în Depozitul de la Săpânța (datare și componență). Prof. Dura Claudia subliniază câteva sensuri profunde ale noțiunii și fenomenului de „descălecat”, iar dr. Gabriel-Virgil Rusu expune drumurile domnitorului pribeag Petru Cercel în Transilvania și Maramureș.
În primul studiu – Microistorii maramureșene: cronica unei corespondențe școlare a protopopului greco-catolic Vasile Crăciun –, cercetătorul Ioan Boroica surprinde, din corespondența epocii, activitatea asiduă în crearea unei școli primare sătești, în perioada 1858-1865, mentalități și atitudini din lumea satului din Protopopiatul Izei; în al doilea studiu, la fel de consistent, Familia Lazăr și Giuleștiul și tradiția familiilor nobiliare românești din localitate, face o trecere în revistă a evoluției cnezatului de vale Mara și a principalelor familii nobiliare, precum Dragoșeștii, Rednicenii, familia Pop, Ficze sau Fița, Pârja, Bercea, Țânțaș, Onița și Lăzăroii. Muzeograful orădean Tiberiu Alexandru Ciorba aduce la lumină în studiul său – Din istoria Societății de Arheologie și Istorie a orașului Oradea – cele patru categorii tipologice și tematice care au format primul registru de inventar pe anul 1872: monede, medalii, piese egiptene și tridimensionale. Nu putem încheia secțiunea Istorie fără a menționa paleta largă de teme tratate, de la Istoricul Mănăstirii Ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” din Vișeu de Sus (Ștefan Andreica), gaterul Coroana Prințului Rudolf din Perkalaba (Yaroslav Zelenchuk) și principalele Târguri din Maramureș în perioada interbelică (Mihaela-Cristina Gherheș), și până la Distrugerea comunității evreiești din Maramureș [este vorba de întregul fost comitat Maramoros] (Alin Spiridon Pralea) sau Cimitirul eroilor victimelor din cel de-al Doilea Război Mondial din Sighetu Marmației (Maria și Marius Lauruc).
„Între patrimoniul imaterial și cel material (intangibil-tangibil) se observă un raport de reciprocă influență: primul a generat, în infinite forme, pe cel de-al doilea; dar și acesta din urmă a creat cadrul sau l-a motivat pe primul. Monumentele istorice și de artă și locurile cu rezonanță memorială sunt creații pe seama credinței și sentimentelor, dar și generatoare ori suplinitoare ale acestora” afirmă prof. univ. dr. Ioana Opriș în Virtuți, funcții și disfuncții pe seama Patrimoniului cultural imaterial. Vin să întărească cele afirmate de Alexandra Olteanu-Bucur în O vizită (online) la Muzeul „Casa Romanței” din Târgoviște, Laura Cristina Pop în Muzee, muzeologie. Jurnal venețian (cu prezentarea celor șase muzee din Veneția), Emanuela Cristina Stana în Lumea florilor în colecțiile Muzeului Curtea Domnească Târgoviște, Alin Pralea cu Istoria tabloului „Cetatea Hustului” (parte a identității regiunii istorice a Maramureșului), Camelia Repede în Moara la români. Conotațiile ei în literatură și proverbe, Oksana Somak și Mihai Covaci în The „Belz-Drohobych Workshop” in Ukrainian Galicia and its connection with Romanian Maramureș (cu cele patru superbe icoane prezentate) sau Nicholas Cantoni, în Adaptarea reședinței nobiliare extraurbane la tipologia rurală din Transilvania. Studiu de caz: conacul Bethlen Gábor din satul Presaca, comuna Păuca, județul Sibiu (integrarea curiei în structura țesutului rural al parcelei agrare).
Din cele cinci studii de geografie-geologie-științele naturii, trei sunt dedicate Tisei superioare: Lake Maricheyka, Chornohirsky (Zelenchuk Ivan, Zelenchuk Yaroslav), Unique natural Complexes of National Nature Park „Verkhovynsky” (Matsapiak L.F., Iaseniv Verhniy), Dynamics of the hydrochemical composition pf water in watercourses of the upper Tysa basin within the territory of the Carpathian Biosphere Reserve (Paparyha P.S., Pipash L.I., Dovhanych V.Ya., Andriychuk N.F., Vekliuk A.V.), unul Corcodelului mare, specie cuibătoare în Depresiunea Maramureș (Chiș Timur), iar altul descifrării inscripției din Grota lui Doboș din Dealul Camnea, Lunca la Tisa.
Secțiunea care încheie numărul XIX al Acta Musei Maramorosiensis conține șapte studii, la fel de interesante precum problematica atinsă: personalitatea meșterului Găvrilă Hotico Herenta, Un artist al lemnului, restaurator de monumente istorice, ctitor de biserici de lemn monumentale (Pamfil Bilțiu), Problema Timpului (Nicolae Lauruc), Curgerea Timpului prin reprezentări metaforice (Nicolae Iuga), despre omenie, credință și recunoștință, în Moș Godâncă în Țara Sfântă (Petrovai Ion), depre semiotica semnului plastic ca semn iconic în pictura Muzicanți în festival (Ioan Borlean), despre vin – Salonul de întâmpinare a Raiului sau de așteptare a Iadului (Ilie Gherheș) sau despre cele 15 biserici de lemn de pe cuprinsul Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, prezente în Biserici de lemn din Maramureș. Wooden Churches in Maramureș (Georgeta Maria Iuga).
Un număr special. Patruzeci de studii și articole provocatoare. Și, păstrând proporțiile, închei cu o parafrază după Terentianus Maurus, odată ajunse pe mâna cititorului, acestea își vor avea soarta lor.
Prof. Marius VOINAGHI
