Intrarea în Peștera cu Oase – Sursă foto Cristi Man
Incursiunea noastră în lumea exotică a Pietrei Pintii de la Poiana Botizii începe de la Podul Poienii, un loc unde are loc interesantul fenomen de intersecție climatică. Curenții de aer rece care coboară pe Valea Băiuțului se intersectează cu cei calzi de pe Valea Poienii creând astfel o graniță vizibilă între două anotimpuri.
Panou prezentare Rezervația Peștera cu Oase – Sursă foto Cristi Man
Mergând pe drumul frumos șerpuind spre satul Poiana Botizii, Valea Poienii se deschide cu poieni frumoase unde apar și culturi agricole de cartof și porumb, lucru de neimaginat cu doar 2 km în linie aeriană spre Valea Băiuțului.
O altă explicație pe lângă climă o are și solul care este calcaros și mult mai fertil.
Pe partea dreaptă privind de la o frumoasă gospodărie, unde are loc anual tradiționalul Festival al Țarinii, se văd înălțate două piscuri ascuțite fiecare străjuite de stânci gri-albicioase. Numite sugestiv Piatra Mare și Piatra Mică după înaltimea lor, locația ascunde un loc unic pentru tot lanțul vulcanic Oaș, Gutâi, Țibleș, și reprezintă o insulă de calcar în mijlocul acestor munții cu roci vulcanice compuse din andezite, riolite, dacite etc.
Insula de calcar este un rest și o mărturie a fostei mări Thetys.
Prezența rară a calcarului în regiunea noastră a făcut ca în această zonă să fie consemnate cuptoare de var, producția de var fiind una din fostele ocupații ale locuitorilor din zonă.
Luând în piept urcușul abrupt spre cele două stânci vom intra într-o pădure care contrastează vizibil cu cele din jur. Copaci îmbrăcați cu liane din iederă (Hedera helix), iar pe pământ ferigi mari cu frunze întregi de limba cerbului (Phylitis scolopendrium) o valoroasă plantă medicinală și de asemenea multe specii de mușchi.
Feriga Limba cerbului – Philitys scolopendrium
Traseul marcat cu punct roșu ne conduce apoi prin frumoase poienițe la marginea pădurii și a stâncilor iar la un moment dat o vom lua spre stânga urcând abrupt pe pietre până la intrarea în peșteră.
Intrarea în peșteră este încadrată frumos de mai multe specii de ferigi și mușchi, toate specifice zonelor calcaroase. Pe pereți găsim încrustate urme de numuliți, specii de melci fosilizați.
Accesul în peșteră nu este tocmai facil și necesită un pic de efort și chiar pericol de alunecare în perioadele ploioase.
Dezvoltarea ei nu depășește lungimea de 40 de metri pe două galerii aproape suprapuse și care comunică între ele.
Pe pereți se văd concrețiuni calcaroase sub forma unor mici draperii și scurgeri parietale, formațiunile mai spectaculoase gen stalactite și stalagmite mai păstrează doar urmele locului de unde au fost rupte de către cei care nu au înțeles că locul lor este acolo în peșteră și nu undeva acasă sau în vreo colecție.
Peștera cu oase, pe lângă frumusețea locului și a interiorului, mai are și o importanță istorică, fiind una din primele peșteri descrise științific de către specialiști.
Interior Peștera cu Oase – Sursă Foto Cristi Man
Prima consemnare este din anul 1862 într-o revistă de geologie și este făcută de geologul Frantisek Posepny, fost director al Minei Băiuț, cunoscut pentru succesul lui în Goana după Aur din America perioadei respective. Geologul Posepny amintește de existența unor fosile de urs de cavernă (Ursus spaeleaus) și alte animale din perioada Diluviului cum sugestiv le numește în lucrarea lui.
Timbru aniversar Urs de peșteră (Ursus spelaeus)
Galerie din Peștera cu Oase – Sursă foto Cristi Man
În anul 1885 geologul Primics Győrgy face o descriere amănunțită a peșterii și un inventar foarte laborios al fosilelor găsite aici, fosile care le depune la Muzeul de Paleontologie și Stratigrafie din Cluj-Napoca, locul unde se găsesc și astăzi.
Scurgeri parietale în Peștera cu Oase – Sursă foto Cristi Man
Flora și vegetația pintenului de calcar este descrisă de către reputatul botanist Soó Rezső în anul 1925 de unde descrie specia Iarba surzilor (Saxifraga aizoon) specifică zonelor montane mai înalte.
Iarba surzillor (Saxifraga aizoon)
O cartografiere mai exactă a Peșterii cu Oase și luarea în custodie a zonei Pietrei Pintii, devenită între timp rezervație naturală, o face entuziastul Club de Speologie „Montana” din Baia Mare sub coordonarea regretatului geolog Dumitru Iștvan.
Clubul „Montana” identifică mai multe peșteri în zonă, mai mici ca dezvoltare dar care sunt clasificate în Catalogul peșterilor din România și aș dori să amintesc aici Peștera Meduzei din Piatra mică (denumirea vine de la o stalctită globulară în formă de meduză găsită în această cavitate), Peștera Tunelelor Suprapuse aflată sub Peștera cu Oase, și Peștera Izbucul de pe Valea Vărăștina.
În comuna Băiuț mai întâlnim două peșteri interesante, și anume Peștera Leordița de pe Valea Leordei și Peștera din Piatra Văratecului dezvoltată în rocă vulcanică!
Peștera cu oase rămâne însă dintre toate aceste cavități subterane, cea mai interesantă și care merită vizitată atât ca locație, ca și importanță istorică, cât mai ales pentru exotismul ei.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început !
Walter Übelhart
Citește și
Ceaiul cu rom de la Băiuț – spectacolul de arome de la ora 5
